Concediat. Sursa foto: AI
Din cuprinsul articolului
Concedierea reprezintă un moment dificil pentru orice angajat, însă situația devine și mai complicată atunci când aceasta nu are la bază un motiv întemeiat. Conform Codului Muncii, orice decizie de concediere trebuie să fie justificată și comunicată în scris, cu respectarea procedurilor legale. Atunci când angajatul consideră că a fost concediat fără motiv sau în mod nejustificat, acesta are dreptul să conteste decizia în instanță.
Ce soluții există în cazul unui angajat concediat în mod abuziv
Primul pas pentru contestarea unei concedieri abuzive este analiza documentelor primite de la angajator. Contractul de muncă, notificarea de concediere și eventualele avertismente scrise sunt dovezi importante. Angajatul trebuie să identifice motivele invocate și să verifice dacă acestea respectă prevederile legale.
„Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului. Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului”, conform Codului Muncii.
Următorul pas este depunerea unei cereri la instanța de judecată competentă. Legea prevede că termenul pentru contestarea concedierii este de 30 de zile de la data primirii deciziei. În această perioadă, angajatul poate solicita atât repunerea în funcție, cât și daune pentru prejudiciile suferite. De obicei, instanțele analizează motivele concedierii, comportamentul angajatului și respectarea procedurilor legale de către angajator.
Proces. Sursa foto: Arhiva EVZ
Situațiile în care te poți trezi fără loc de muncă
Există trei mari categorii de concedieri, fiecare cu reguli și condiții precise. Primul tip de concediere este cel care are la bază motive imputabile angajatului. Aici intră abaterile disciplinare grave, nerespectarea obligațiilor contractuale sau lipsa de corespundere profesională. Tot în această categorie se regăsesc și cazurile de inaptitudine fizică ori psihică, atunci când salariatul nu mai poate îndeplini sarcinile cerute de post.
„Este interzisă concedierea salariaţilor pe criterii de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată”, potrivit Codului Muncii.
Un al doilea tip este concedierea pentru motive independente de angajat. Ea intervine atunci când se desființează postul, însă Codul Muncii cere ca această măsură să fie justificată prin cauze reale și obiective. Printre acestea se numără scăderea volumului de activitate, dificultăți economice sau nevoia de restructurare pentru eficientizarea companiei. Angajatul are dreptul la compensații, iar legea obligă angajatorul să păstreze salariatul în funcție cel puțin 20 de zile lucrătoare după notificare.
Ce trebuie să știi despre concedierea colectivă
Tot mai frecvente în ultimii ani sunt întâlnite concedierile colective. În general, acestea sunt determinate de stagnarea economică a companiei. Potrivit articolului 68 din Codul Muncii, acestea presupun disponibilizarea unui număr minim de angajați într-o perioadă de 30 de zile. Pragurile sunt stabilite astfel: cel puțin 10 persoane în firmele cu 21–100 de angajați, cel puțin 10% din personal în companiile cu 101–300 de salariați și cel puțin 30 de persoane în firmele cu peste 300 de angajați.
Dacă modul în care ai fost disponibilizat nu se încadrează în niciuna dintre aceste situații, există șanse mari să fie vorba despre o concediere abuzivă. Șansele de câștig depind de probele prezentate. Documente scrise, corespondența cu angajatorul și martorii pot fi de ajutor în astfel de situații.
