Dan Andronic, editorialist
sursa: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, a avertizat într-o postare pe Facebook, ieri, 24 iunie 2026, că România reîncepe, în aproximativ două săptămâni, discuțiile cu agențiile de rating Fitch și Moody’s, cu întâlniri deja planificate, iar obiectivul este să convingă din nou că România „nu merită să ajungă în Junk”.
Un lucru pe care îl spun de câteva săptămâni. Nu suntem pe marginea prăpastiei, ci, ca în desene animate, am trecut de margine și suntem suspendați deasupra unui hău. Pentru cei care nu m-au crezut, le recomand mesajul lui Alexandru Nazare.
Potrivit acestuia, miza nu este doar una tehnică, de rating, ci una de credibilitate externă: România trebuie să arate că nu este o economie de periferie și că poate rămâne într-un dialog strategic cu Europa, SUA și marile economii ale lumii.
Cum arată situația economică în caz de rating junk. sursa: colaj evz/ai
Ce înseamnă Junk din punct de vedere al ratingului de țară
Pentru România, intrarea în categoria „junk” ar însemna pierderea calificativului investment grade: adică trecerea sub BBB- la S&P/Fitch sau sub Baa3 la Moody’s. Pragul imediat inferior este BB+ la S&P/Fitch, respectiv Ba1 la Moody’s. S&P definește explicit granița: BBB- și peste = investment grade; BB+ și sub = speculative grade. Fitch folosește aceeași delimitare între BBB și BB. (S&P Global)
În prezent, România este chiar pe ultima treaptă investment grade: BBB- cu perspectivă negativă la S&P și Fitch, respectiv Baa3 cu perspectivă negativă la Moody’s, potrivit celor mai recente decizii/raportări publice disponibile.
S&P a reconfirmat în mai 2026 ratingul BBB-/A-3 cu perspectivă negativă; Fitch a reconfirmat în august 2025 BBB- cu perspectivă negativă; Moody’s a menținut Baa3 cu perspectivă negativă în 2025/2026, conform relatărilor care citează deciziile agenției.
O situație de care Ilie Bolojan și Dominic Fritz sunt direct responsabili!
Dominic Fritz și Ilie Bolojan, doi politicieni (i)responsabili . Sursă foto: Facebook
Statul s-ar împrumuta mai scump
Un rating junk semnalează investitorilor un risc mai mare de nerambursare sau de întâmpinare a unor dificultăți fiscale.
România ar trebui, de regulă, să ofere randamente mai mari la titlurile de stat pentru a atrage capital. Asta se traduce prin dobânzi mai mari la noua datorie publică și la refinanțarea datoriei ajunse la scadență.
Problema este amplificată pentru că România are deja deficite mari. Comisia Europeană menține România în procedura de deficit excesiv, iar FMI a marcat deteriorarea finanțelor publice și riscul unei retrogradări dacă programul de consolidare fiscală nu este implementat în mod credibil.
Bugetul ar fi prins într-un cerc vicios
Dobânzi mai mari înseamnă cheltuieli bugetare mai mari cu serviciul datoriei. Asta lasă mai puțin spațiu pentru pensii, salarii publice, investiții, apărare, sănătate și educație.
Pentru a convinge piețele și agențiile de rating, guvernul ar fi împins spre măsuri fiscale mai dure: creșteri de taxe, tăieri de cheltuieli, înghețări ale salariilor sau reducerea investițiilor neesențiale.
FMI a consemnat că pachetul fiscal amplu al României a ajutat la evitarea unei retrogradări în non-investment grade și a unei posibile întreruperi a fondurilor structurale UE. (IMF)
Investitorii ar putea fi obligați să vândă titluri românești
Multe fonduri de pensii, fonduri mutuale, asigurători și investitori instituționali au mandate care limitează sau interzic deținerile de obligațiuni speculative.
O retrogradare sub nivelul investment grade poate declanșa vânzări automate sau reducerea expunerii în România, mai ales dacă două dintre cele trei agenții mari coboară ratingul.
Efectul ar fi presiune asupra prețului obligațiunilor, randamente mai mari și volatilitate crescută.
Mugur Isărescu, probleme mari, politicieni mici. Sursa foto: Dreamstime.com
Leul ar intra sub presiune
O retrogradare ar reduce apetitul investitorilor străini pentru activele românești. Asta poate duce la ieșiri de capital sau la cerere mai mare de valută, punând presiune pe cursul leu/euro.
Nu înseamnă automat o depreciere bruscă, pentru că BNR poate interveni și pentru că România are încă ancore importante, inclusiv apartenența la UE.
Dar costul apărării stabilității valutare ar putea crește, iar dobânzile interne ar rămâne mai sus pentru mai mult timp.
Băncile ar fi afectate
Băncile românești dețin cantități importante de titluri de stat. Dacă randamentele cresc, prețurile obligațiunilor existente scad, ceea ce poate afecta bilanțurile, profitabilitatea și apetitul de creditare.
BNR a arătat că deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne reprezintă un risc sistemic, iar schimbarea perspectivelor de rating ale României spre negativ a fost asociată cu instabilitatea politică și cu deteriorarea indicatorilor macroeconomici.
Creditele s-ar scumpi
Dobânda statului este reperul de risc pentru întreaga economie. Dacă statul plătește mai mult ca să se împrumute, și băncile, companiile și populația ajung să se finanțeze mai scump.
Firmele ar putea amâna investițiile, iar creditele ipotecare și de consum ar putea rămâne mai costisitoare. Impactul nu apare neapărat peste noapte, dar se transmite prin ROBOR/IRCC, randamentele obligațiunilor, costul finanțării bancare și percepția asupra riscului.
Ce nu ar însemna
Nu ar însemna faliment imediat, nu ar însemna că România nu mai poate împrumuta bani și nu ar însemna automat un colaps bancar, sau sistemic.
„Junk” înseamnă că datoria României ar fi clasificată ca speculativă, deci mai riscantă și mai scumpă pentru investitori. Țările aflate în junk continuă să se finanțeze, dar o fac mai greu, mai scump și cu condiționalități mai dure din partea piețelor.
Problema centrală nu este eticheta în sine, ci ce ar spune ea despre viitorul României: că piețele și agențiile nu mai cred suficient în capacitatea statului de a reduce deficitul, de a stabiliza datoria și de a menține o politică fiscală predictibilă.
Concluzia inevitabilă
Pentru România, trecerea în junk ar fi un șoc. Cel mai probabil efect ar fi o combinație de dobânzi mai mari, presiune pe leu, finanțare mai scumpă pentru economie, constrângeri bugetare mai severe și presiune politică pentru ajustări fiscale rapide.
Nu ar fi un dezastru instantaneu, dar ar reduce dramatic nivelul de competitivitate al economiei, pentru următorii 3-4 ani. De ce nu le pasă politicienilor de această perspectivă? Indiferent cât de gravă ar fi situația României, salariile parlamentarilor vor fi plătite. Chiar dacă sunt ultimele salarii care pot fi plătite în țara asta...
Recomandările noastre
