Giulgiul din Torino, studiat cu 3D și AI. Rezultate surprinzătoare

Un studiu realizat cu ajutorul tehnologiei 3D a adus în prim-plan o descoperire surprinzătoare legată de celebrul Giulgiu din Torino, considerată de unii specialiști drept imposibil de explicat prin metodele științifice cunoscute până acum, informează dailystar.co.uk.

O descoperire care sfidează explicațiile, identificată printr-o analiză 3D a Giulgiului din Torino

Giulgiul din Torino, o pânză datată din perioada medievală, poartă conturul estompat al unui bărbat răstignit. Deși a fost venerat timp îndelungat ca presupusa pânză funerară a lui Iisus Hristos, cercetări recente realizate cu ajutorul inteligenței artificiale indică o posibilă origine artistică, nu una miraculoasă.

Descoperirea a stârnit controverse după ce o echipă de cercetători a utilizat tehnologii moderne pentru a evidenția o problemă majoră legată de autenticitatea giulgiului. Analizele sugerează că imaginea imprimată pe material nu ar fi putut apărea în mod natural prin contactul direct cu un corp uman.

O investigație digitală tridimensională, considerată inovatoare, susține ipoteza conform căreia pânza nu ar fi fost marcată de trupul lui Iisus, ci ar reprezenta creația unui artist medieval, realizată ca act de devoțiune religioasă.

Cum îţi dai seama dacă un parfum este original sau contrafăcut în șase pași simpli

Secretul bine păstrat de Andreea Esca, dezvăluit de cifrele din acte. Problemele au început în timpul pandemiei

Teoria a fost pusă sub semnul întrebării

Totuși, această teorie a fost pusă sub semnul întrebării de specialistul brazilian în grafică digitală Cicero Moraes, relatează revista Archaeometry. Folosind programe gratuite de modelare 3D precum MakeHuman, Blender și CloudCompare, Moraes a simulat comportamentul unei țesături atât în contact cu un corp uman real, cât și cu o sculptură plată, prevăzută cu reliefuri superficiale.

Rezultatele sale indică diferențe semnificative între modul în care materialul ar reacționa în cele două scenarii, alimentând din nou dezbaterea privind originea giulgiului.

Pânza, care măsoară aproximativ 4,3 metri lungime și 1,4 metri lățime, prezintă silueta neclară a unui bărbat cu leziuni ce corespund execuției prin răstignire, menținând viu unul dintre cele mai disputate mistere ale istoriei religioase.

Giulgiul din Torino. Imagine realizată cu ajutorul tehnologiei 3D de Cicero Moraes.

Giulgiul din Torino fost considerat un artefact sacru de peste 2.000 de ani

Deși autenticitatea sa a stârnit mereu controverse, povestea giulgiului a traversat secole, începând cu prima atestare documentară din secolul al XIV-lea. În 1989, testele de datare cu radiocarbon au plasat originea giulgiului în perioada medievală, între 1260 și 1390 d.Hr.

Ulterior, unele cercetări au pus la îndoială aceste concluzii, sugerând că proba analizată ar fi putut proveni dintr-o porțiune reparată a materialului. Totuși, legenda artefactului a continuat să fie acceptată pe scară largă, păstrând aura sa de obiect sacru de peste 2.000 de ani.

Moraes a realizat aceste experimente digitale pentru a înțelege mai bine modul în care giulgiul ar fi interacționat cu un corp uman. În testele sale, când o figură tridimensională era acoperită cu o țesătură, imaginea obținută se deforma semnificativ, apărând mai lată și mai distorsionată. Această anomalie, denumită „efectul măștii Agamemnon”, face referire la celebra mască funerară din aur descoperită la Micene.

Expertul a concluzionat că giulgiul trebuie considerat o „capodoperă a artei creștine”

În contrast, modelul bazat pe o sculptură în basorelief reproducea proporțiile și contururile giulgiului mult mai fidel. „Modelul de contact creat de basorelief se potrivește mai bine cu imaginea de pe Giulgiul din Torino, păstrând distorsiunea anatomică la un nivel minim și contururile aproape exacte”, a explicat Moraes.

El a sugerat că meșterii medievali ar fi putut folosi o sculptură superficială, realizată din lemn, piatră sau metal, drept șablon. Ulterior, prin aplicarea de căldură sau pigment doar pe zonele ridicate ale suprafeței, ar fi fost conturate trăsăturile care amintesc de înfățișarea lui Iisus.

Această tehnică ar putea explica aspectul uniform și neted al imaginii, care diferă de distorsiunile ce s-ar fi produs dacă materialul ar fi fost înfășurat în jurul unui corp real.

Deși Moraes nu a analizat compoziția fibrelor sau metodele exacte de realizare, el a concluzionat că giulgiul trebuie considerat o „capodoperă a artei creștine”. Această interpretare corespunde convențiilor artistice medievale, când portretizarea subtilă a figurilor sacre și utilizarea gravurilor superficiale erau tehnici comune în Europa.