Catastrofa COVID-19 din Italia este opera Comunismului: italian și chinez
- Adrian Pătrușcă
- 9 aprilie 2020, 20:00
Italia este țara cea mai afectată de epidemie din cauză că drumul coronavirusului în Peninsulă a fost deschis și pavat de extrema stângă.
Un editorial al scriitorului italian Giacomino Nicolazzo pentru FrontPage Magazine.
Cam pe la începutul lui 2014, imbecilul fost primar al Florenței, în calitate de lider al Partito Democratico (noua denumire a Partidului Comunist) a reușit cumva să fie ales prim-ministru al Italiei.
Matteo Renzi era atât de stângist încât, prin comparație, Barack Obama seamănă cu Barry Goldwater.
În timp ce Renzi ducea Italia spre pierzare, în economia italiană se întâmplau lucruri bizare. Băncile dădeau faliment, dar nu se închideau. Din diverse motive, fondurile de pensii scădeau sau dispăreau. TVA-ul a crescut de la 18% la 20% și apoi, din nou, la 22%.
Și în mijlocul acestor șicane financiare, chinezii au început să cumpere frenetic imobiliare și companii italiene în Nord.
Îi pomenesc pe Renzi și pe chinezi împreună pentru că se petreceau lucruri stranii și între guvernele italian și chinez.
Roma s-a făcut că nu vede modul în care Beijingul cumpără afaceri în sectoarele financiar, al telecomunicațiilor, industrial și de modă din economia italiană, toate la Milano.
Pe scurt, China făcea achiziții și dobândea proprietăți, violând legea italiană și acordurile comerciale ale UE cu Statele Unite și cu Marea Britanie, în timp ce nimeni din aceste țări (nici Obama, nici Cameron) nu au scos o vorbuliță în apărarea statelor lor.
În 2014, China a injectat în economia italiană 5 miliarde de euro prin achiziționarea de companii, fiecare costând mai puțin de 100 de milioane de euro fiecare.
Când Renzi a părăsit rușinos scaunul de prim-ministru, în 2016, achizițiile chineze depășiseră 52 de miliarde de euro.
La final, China deținea peste 300 de companii, reprezentând 27% din totalul corporațiilor italiene importante.
Banca Chine stăpânește acum cinci bănci importante din Italia, toate fiind în mod secret (și ilegal) susținute de Renzi cu bani din fondurile de pensii furate!
La scurt timp, a fost deschisă China Milano Equity Exchange, și o mare parte a avuțiilor Italiei au fost dirijate către China.
Entitățile de stat chineze au în proprietate principala societate de telecomunicații italiană (Telecom) pecum și principalele servicii publice (ENI și ENEL).
De la pătrunderea sa pe piața telecomunicațiilor, Huawei a deschis o fabrică la Segrate, la periferia orașului Milano, a inaugurat primul său centru de cercetare și a demarat un studiu privind microundele, ceea ce a dus la tehnologia potențial periculoasă pe care o numim 5G.
De asemenea, China deține în prezent pachetele de control la Fiat-Chrysler, Prysmian și Terna. Veți fi surprinși să aflați că atunci când vă puneți un set de cauciucuri Pirelli la mașină, profitul merge în China. Dap! Colosul ChemChina a cumpărat și această companie.
În sfârșit, dar nu în cele din urmă, Ferretti, cea mai prestigioasă fabrică de iahturi din Europa, nu mai aparține familiei Ferretti. Aparține Chinei
Dar sectorul în care companiile chineze au investit cel mai mult a fost industria modei. Mărcile Pinco Malino, Miss Sixty, Sergio Tacchini, Roberta din Camerino și Mariella Burani au fost cumpărate în proporție de 100%.
Designerul Salvatore Ferragamo a vândut 16%, iar Caruso 35%. Cel mai faimos caz este Krizia, cumpărată în 2014 de către Shenzen Marisfrolg Fashion Company, unul dintre liderii mărcilor de lux din Asia.
Prin toate aceste achiziții și preluări, guvernul Renzi a permis chinezilor un acces nelimitat și neîngrădit în Italia și pe piețele financiare, mulți intrând fără să li se pună nici o întrebare la vamă.
Literalmente, zeci de mii de chinezi au pătruns prin Milano (ilegal) și au plecat înapoi încărcați de bani, tehnologie și secrete ale corporațiilor.
Altor mii li s-a permis să intre și să dispară în ceață la Milano și în alte orașe industriale din Lombardia, pentru a reapărea în ateliere ilegale de croitorie, producând haine cu eticheta „Made in Italy”.
Totul cu aprobarea tacită a guvernului Renzi.