Cât poluează, de fapt, o mașină electrică. Studiul care contestă modul în care UE calculează emisiile de carbon

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Mașinile electrice sunt considerate vehicule cu zero emisii de CO₂ în timpul deplasării, însă bilanțul se schimbă atunci când este analizat întregul ciclu de viață. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Tehnică din München (TUM) arată că automobilele complet electrice reduc, în medie, emisiile de CO₂ cu 41% față de mașinile echipate cu motoare cu ardere internă. Cercetarea readuce în discuție modul în care Uniunea Europeană evaluează emisiile automobilelor și apare într-un moment în care politicile europene privind viitorul motoarelor termice și ținta pentru 2035 sunt intens dezbătute, arată Ziarulromânesc.de.

UE calculează emisiile diferit pentru mașinile electrice

Reglementările europene se concentrează în principal pe emisiile produse de automobile la evacuare. Pentru o mașină electrică, acestea sunt zero în timpul deplasării, deoarece vehiculul nu elimină gaze de eșapament.

Cercetătorii de la München susțin însă că această abordare nu reflectă întregul impact asupra climei. Producerea automobilelor presupune emisii asociate cu fabricarea oțelului și aluminiului, producția bateriilor și obținerea energiei electrice utilizate la încărcare.

La acestea se adaugă și procesele care au loc după retragerea mașinii din circulație, inclusiv recuperarea și reciclarea materiilor prime.

Prin urmare, valoarea de zero grame de CO₂ descrie doar emisiile directe ale mașinii în timpul utilizării, nu și emisiile generate de-a lungul întregului său ciclu de viață.

Emisii de carbon. Sursa foto: Pixabay

Studiul arată o reducere medie de 41% a emisiilor

Cercetătorii au analizat 19 studii științifice, care au inclus 47 de scenarii diferite. Atunci când sunt luate în calcul toate etapele, de la producție până la sfârșitul perioadei de utilizare, mașinile complet electrice au avut în medie emisii de CO₂ cu 41% mai mici decât automobilele cu motoare cu ardere internă.

Rezultatele diferă însă semnificativ de la un scenariu la altul.

În aproximativ 92% dintre situațiile analizate, mașina electrică are un nivel mai redus al emisiilor. În scenariile cele mai favorabile, diferența ajunge la 89%.

Există însă și situații în care rezultatul este invers. Atunci când producția automobilului generează emisii ridicate, iar energia electrică utilizată pentru încărcare provine în principal din combustibili fosili, emisiile unui vehicul electric pot fi, în cazuri rare, cu până la 21% mai mari decât cele ale unei mașini cu motor termic.

Energia folosită la încărcare schimbă bilanțul

Sursa electricității reprezintă unul dintre factorii importanți în stabilirea bilanțului de emisii al unui automobil electric.

O mașină încărcată cu energie provenită în mare parte din surse regenerabile poate avea un impact climatic semnificativ mai redus decât una alimentată cu electricitate produsă predominant din cărbune sau din alte surse fosile.

Contează, de asemenea, locul în care este produsă bateria, materialele utilizate, durata de viață a automobilului și modul în care sunt recuperate materiile prime după scoaterea acestuia din circulație.

Cercetătorii TUM consideră că aceste elemente ar trebui să aibă o pondere mai mare în modul în care Europa stabilește performanța climatică a automobilelor.

Cercetătorii cer schimbarea regulilor europene

Coordonatorul studiului, profesorul Johannes Fottner, susține că actualul sistem european pune accentul prea mult pe emisiile produse la evacuare.

Potrivit autorilor, această abordare nu recompensează suficient reducerile de emisii obținute în alte etape ale producției și utilizării unei mașini.

De exemplu, folosirea unui oțel produs cu emisii reduse sau recuperarea materiilor prime prin reciclare nu se reflectă în aceeași măsură în valoarea oficială asociată automobilului.

Cercetătorii propun un sistem care să urmărească emisiile pe întregul ciclu de viață. În această abordare, orice reducere demonstrabilă a emisiilor provenite din combustibili fosili ar urma să fie luată în calcul, indiferent de etapa în care este obținută.

Studiul apare în disputa privind anul 2035

Cercetarea vine într-un moment important pentru industria auto europeană. Politica UE privind eliminarea treptată a automobilelor noi cu motoare cu ardere internă până în 2035 continuă să genereze controverse.

Premierul Bavariei, Markus Söder (CSU), care solicită de mai mult timp modificarea politicii europene privind motoarele termice, a folosit studiul TUM ca argument pentru reevaluarea actualelor reguli.

Cercetătorii au analizat și perspectivele pentru anul 2030. Potrivit calculelor lor, la ritmul actual de dezvoltare a electromobilității urmărit de UE, sectorul autoturismelor ar putea ajunge la o reducere de aproximativ 80 de milioane de tone de CO₂ până în 2030.

Pentru atingerea obiectivelor climatice ar fi necesară însă o reducere de aproximativ 188 de milioane de tone, potrivit estimărilor prezentate în studiu.

Cercetarea estimează totodată că automobilele cu motor cu ardere internă vor reprezenta încă aproximativ 78% din parcul auto existent în 2030.

Un profesor de la TUM contestă metodologia studiului

Studiul nu este însă unanim acceptat nici la Universitatea Tehnică din München.

Potrivit Merkur.de, profesorul Markus Lienkamp, specialist în tehnologia automobilelor la TUM și cercetător care nu a participat la realizarea lucrării, a criticat metodologia acesteia. El atrage atenția că cercetarea a fost realizată de trei cercetători și că alți specialiști ai universității în domeniul automobilelor nu au fost implicați.

Una dintre principalele sale obiecții privește modul în care autorii tratează producția bateriilor. În opinia lui Lienkamp, bateria reprezintă elementul esențial în comparația dintre automobilele electrice și cele cu motoare termice, în timp ce studiul pune prea mult accent pe componente precum oțelul.

Un alt aspect important este statutul documentului. Lucrarea are 83 de pagini și este prezentată ca White Paper, fără să fi trecut printr-un proces științific obișnuit de peer review, adică o evaluare independentă înainte de publicare.

Lienkamp afirmă că, dacă ar fi trebuit să evalueze lucrarea, ar fi solicitat „Major Revisions” – revizuiri importante.

Astfel, cercetarea TUM deschide o discuție nu doar despre modul în care UE calculează emisiile automobilelor electrice, ci și despre metodologia folosită pentru a compara impactul climatic al diferitelor tipuri de motorizare.