Ca de obicei, însă, puțini ziariști au avut răbdarea, dar mai ales interesul, să citească atent interviul și să decripteze întregul mesaj. Desigur, explicația dată de Macron este cât se poate de rațională: “Nu există nicio coordonare a deciziei strategice a Statelor Unite cu partenerii din NATO și asistăm la o agresiune făcută de un alt partener din NATO, Turcia, într-o zonă în care sunt în joc interesele noastre, fără coordonare”. Dar președintele francez are și alte supărări . Un punct central al atacului lui Macron asupra NATO este industria de armament, un sector în care Franța dorește de multă vreme să preia conducerea în UE. „În opinia mea, Europa are capacitatea de a se apăra” a declarat șeful statului francez, care a adăugat imediat și condiția – „dacă grăbește dezvoltarea apărării europene”.

Ziaristul italian Lorenzo Vita de la ilgiornale.it crede, însă, că aici găsim principalul motiv al „declarațiilor intempestive”, cum le-a catalogat Angela Merkel. „Franța are o industrie de război de susținut, atât prin proiecte europene (cu Italia și Germania), cât și prin creșterea exportului său. Din acest motiv, Macron a decis să dea un semnal clar Alianței Atlantice care respinge o provocare deschisă față de Trump și Statele Unite”. De altfel, președintele francez a pus punctul pe i cât se poate de clar.

Casa Albă consideră NATO „un proiect în care Statele Unite asigură un fel de umbrelă geostrategică, dar ca omolog, există o exclusivitate comercială. Trebuie să cumperi armament american. Franța nu a semnat pentru acest lucru”.

Perfect adevărat, Franța își dorește ca Uniunea Europeană să acționeze conform intereselor sale și să cumpere armament produs în Hexagon. Că aceasta este adevărata cheie a declarațiilor dure ale lui Macron pare să confirme, de altfel, și cancelarul german Angela Merkel. Într-o conferinţă de presă comună cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, Angela Merkel a declarat: „Eu nu cred că o astfel de apreciere intempestivă este necesară, chiar dacă avem probleme, chiar dacă trebuie să ne dezmeticim”.

Niște declarații destul de dure, având în vedere că Merkel chiar e de aceeași părere cu Macron în ceea ce-i privește pe Trump și pe Erdogan.  Ce ar trebui să înțelegem din această contră? Foarte simplu, Germania nu este dispusă să facă jocul fracezilor . O încordare și mai mare a relațiilor cu Statele Unite înseamnă pentru Merkel tarife mai mari pe piața americană pentru producătorii germani de automobile, iar cancelarul german nu vrea să-și asume un asemenea risc. Mai mult, poate și din cauza trecutului nazist, Germania e puțin dispusă să joace cartea transformării UE într-o mare putere militară. Dar mai e un motiv, Germania are nevoie de relații bune și cu China și cu Statele Unite pentru a avea unde să-și vândă producția industrială, dat fiind că economia  e orientată spre export. Aici e momentul să ne întoarcem la un alt pasaj al declarațiilor lui Macron pe care ziariștii l-au uitat.

Pe lângă „moartea cerebrală a NATO”, președintele francez a vorbit și de faptul că „UE e destinată să dispară”, „dacă nu crede că este o superputere”. După părerea mea, acest avertisment este adresat direct Germaniei. Președintele francez pare să se fi săturat să facă jocul Berlinului, care calibrează politicile UE în raport cu interesele sale comerciale și vrea să schimbe lucrurile, transformând Franța în strategul șef al Europei. O dovadă în acest sens este ți veto-ul Franței cu privire laextinderea UE în Balcani.

Și ar mai fi ceva de adăugat, aici nu este vorba de o ciocnire între lideri cu viziuni diferite (Trump, Merkel și Macron), ci de interese economice ireconciliabile, care probabil vor continua să agite lumea și după ce acești conducători vor ceda puterea.

 

Te-ar putea interesa și: