Georgeta Ștefănescu expune din nou pe simezele Galeriei Romane. O expoziție ce-ți trezește trăiri adânci, întrebări fundamentale, utilizând tehnici ultramoderne: PICTURĂ – DIGI – PICTURĂ.

Artista intră într-un joc amețitor cu obiectul, cu textura, suportul și chiar mediul de exprimare.

„Expoziția „Spiritele parcului”, inspirată din amintirile și sentimentele retrăite în plimbările din jurul lacurilor I.O.R., actualul „Al.I. Cuza”, și Titan, în perioada 2016-2019, se continuă în noua expoziție personală „PICTURĂ – DIGI – PICTURĂ” prin ramificațiile date de continuarea seriei de subiecte, precum și din acelea ale mediului însuși de reprezentare. Selecția de lucrări din cadrul expoziției personale actuale propune o privire de ansamblu asupra ritmului prezent în lucrările și în tehnica mea: aceea a unei oscilații interogative și permanente între pictura tradițională – picturile mele din ultimii 20 de ani și anume cele încadrate în tema Hazard /Structurat – și pictura pe Canvas Print, încheind din nou cu pictura tradițională”, spune artista.

„Abordarea, experimentarea și utilizarea programelor digitale se înscriu într-o continuare firească a cercetărilor mele, a interesului pe care l-am arătat de-a lungul preocupărilor mele artistice de a mă plimba între frontierele regulilor stricte ale meșteșugului și experimentul contrastelor dar și de a dialoga cu materiale și texturi care mi-au permis reflecții surprinzătoare, posibilitatea de a explora perspective diverse.  O plăcere a jocului creator care a venit odată cu studiul picturii, al sculpturii, al ceramicii, dar și din poziția de cercetător științific asupra lucrărilor realizate de imprimeuri în anii ’80 – ’90”.

„Încă din anul 2020, odată cu expoziția personală «Spiritele parcului», conceptul curatorial propunea o selecție și o compunere a imaginilor fotografice urmând principiile unui scenariu de film alcătuit din mai multe părți distincte, determinate de tehnici și modalități de exprimare plastică. Ideea principală pornea atunci de la captarea unor «imagini fotografice de tip documentar» cu telefonul mobil, în plimbările mele prin parcul «Al.I. Cuza», fostul I.O.R. și Titan. În cadrul evenimentului prezent, propun realizarea aceleiași teme fotografice documentare ca subiect comun al picturii digitale și al celei tradiționale”, își încheie artista prezentarea evenimentului.

Lumea fantastică

Dincolo de  prezentarea oficială a expoziției, am avut privilegiul să călătorim în această lume fantastică împreună chiar cu creatorul ei, artista Georgeta Ștefănescu.

Ne oprim în „sala cu monștri”. „Fiecare reprezintă o perioadă istorică a umanității, văzută de la această apariție -  o imagine pe care am văzut-o în luciul apei. Am urmărit transformarea ei la aceste faze și ele m-au inspirat la această diferență istorică, pe care a trăit-o umanitatea”. O lume complexă.

Spiritele parcului au evoluat și spun alte povești sau au prins curaj să spună adevărata lor poveste. Au îndrăznit să iasă la suprafață, pe luciul apei. Începem un dans inițiatic, cu scurte popasuri în fața câte unei lucrări.

Începuturile lumii

Ne oprim, de fapt, la începuturile lumii. Și zâmbim, cu încredere,  în fața unui „Monstru surâzând”  – „perioada de armonie a omului cu natura, în care până și monstrul pare fericit”. Monstrul este fericit, privește cu încredere undeva în viitor. Zâmbetul e larg. Nu se teme de nimic. Povestea curge sub el. Fluturi, flori, liniște , pace, păsări, zbor, libertate.  Pe când omul era în armonie cu natura. Când nu pervertise  prospețimea  florilor…

Firul poveștii ne trage mai în adâncuri… Și nu mai conștizezi dacă asculți ce spune artisul sau te dor gândurile tale. „Monstrul făcând cu ochiul – începutul dezvoltării tehnice și a armelor necesare existenței, dar și a distrugerilor. Monstrul începe să se sperie. Începe să închidă ochii. Începe să se teamă. Da. „Din cauza răutății umane … au apărut și armele, din ce în ce mai sofisticate și mai rele. De la simplul aruncat cu piatra - prima greșeală  a omului, prima curiozitate, prima răutate? – a apărut acest monstru în apa respectivă… acest monstru imaginar – se găsesc în imaginația mea: săgeți, praștie, harponul, bumerangul, un avion care e numai din hârtie, poate un vis, încă, zborul”…. Artistul trăiește povestea vorbind.  Omul… evoluează. De fapt începe să piardă legătura cu puritatea sa. Începe să-și distrugă paradisul.

Deșirăm în continuare lumea perfectă și ajungem la „Monstrul privind în sus”. Deja, omul a ajuns prea departe. Monstrul, copleșit de îngheț, de grindină, de ciclon, de erupții solare, privește spre cer, în așteptarea unui ajutor divin, un ajutor de undeva din  Univers. Războiul climatic s-a dezlănțuit. Omul își mai poate salva Paradisul?

Teama începe să se însinueze, parcă, și în inima noastră.  Și părerile de rău. Să fie, oare, prea târziu?

Lumea fantastică, lumea monstrului sau lumea noastră mai are o filă… „Monstrul împietrit”. „E  distrus, fără viață, ultimele bule de oxigen. Este transformat într-un conglomerat inert. Alertează Omul, acum expert în undele electromagnetice și psihotronice, că timpul în lumea fantastică e… pe sfârșite? „De ce? Unde? … Apoi?...”. Privești. Simți cum teama chiar s-a cuibărit în pieptul tău, regretele sunt puternice, dar târzii și cauți salvarea.

Artistul nu s-a îndurat să pună punct. Paradisul mai are o șansă. Din fericire, din fericire, în tot acest haos produs de unde, de utilizarea lor aiurea, apare, de nu știm unde, UN ATOM! E ULTIMUL? E PRIMUL?  E sfârșitul sau SPERANȚA că Monstrul poate scăpa de împietrire. Poate privi, din nou, încrezător, în depărtare, urmărind cu un zâmbet larg, zborul unei păsări, aripile colorate ale unui fluture, care sărută petalele florilor?  Omul își poate reveni… Trebuie!

Dar dacă toate aceste tablouri sunt toate, deodată,  în noi? Și suntem zâmbitori-încrezători, prea curioși-distrugători, prea îndrăzneți-cu aripi false și ceva a împietrit în noi?  Atomul… atomul…

Prin Univers

Expoziția a plecat de la fotografii reale, transformate de un artist. „Poate nu toată lumea le-ar fi văzut la fel.  Anul acesta e prima oară când le fac pe canvas”, adaugă Georgeta Ștefănescu și ne atrage încet spre alte povești din expoziție.

„OZN”-ul tronează, singur, pe un întreg zid. Parcă e singur în univers. Dar, ca și în cazul Monstrului, artistul îți dă voie să-ți creezi propria poveste.

Așa cum, Georgeta Ștefănescu nu se supără când în micile lucrări din seria „Culori-Linii, Linii-Culori” descoperi câte o lume ( a ta) în fiecare și imaginația îți zburdă liberă.

Așa e că v-am stârnit și dumneavoastră imaginația și dorința de a călători puțin cu OZN-ul prin lumea minunată și fantastică a Monstrului?

O puteți face până la 29 octombrie 2022, la Galeria Romană, din București, Bulevardul Lascăr Catargiu, numărul 1.