Tablou de Tudor Crîșmăriuc, expoziție. sursa: Galeria Romană
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Publicul îl cunoaște, înainte de toate, ca restaurator. De peste două decenii, Tudor Crîșmăriuc lucrează în apropierea patrimoniului, în contact direct cu materia picturii, cu obiecte încărcate de istorie și cu fragmente ale unor lumi dispărute. Totuși, în spatele restauratorului a existat întotdeauna pictorul.
„De fapt, la început a fost pictura”, spune artistul. Drumul său începe devreme, când tatăl îi încurajează vocația și îl trimite, încă din clasa a VI-a, la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași.
Arta, ca vocație
Urmează anii de încercări și perseverență: două admiteri nereușite la Academia de Arte din București, apoi intrarea, în 1996, la nou-înființata secție de pictură bisericească a Facultății de Teologie Ortodoxă. Acolo descoperă ceva ce îi va marca întreaga creație: pictura nu înseamnă doar imagine, ci și suport, strat, materialitate.
Tablou de Tudor Crîșmăriuc din expoziție. sursa: Galeria Romană
Restaurarea apare aproape întâmplător, în timpul unei practici desfășurate la laboratorul de restaurare al Muzeului Municipiului București. Devine însă o profesie și, în timp, un mod de a privi. Experiența restauratorului și cea a pictorului ajung să se completeze reciproc. Pentru Tudor, înțelegerea unei opere presupune întotdeauna înțelegerea modului în care aceasta a fost construită.
„Ca să restaurezi trebuie să înțelegi din punct de vedere tehnic și estetic modul în care obiectul a fost creat”, explică artistul. În același timp, restaurarea îi oferă acces la soluții plastice surprinzătoare, descoperite în lucrări anonime sau uitate, unde o simplă linie poate genera volum, iar mijloace aparent modeste produc efecte vizuale de mare rafinament.
Această relație profundă cu materia explică și universul pictural pe care îl dezvoltă astăzi.
Pretext pentru cercetare plastică
Tudor Șerban nu caută spectaculosul și nici subiecte excepționale. Privirea lui se oprește asupra obiectelor obișnuite, asupra fragmentelor arhitecturale, asupra unor forme pe care cei mai mulți dintre noi le ignorăm. O coloană antică, o ediculă, un obiect utilitar sau un detaliu întâlnit pe stradă devin pretexte pentru o cercetare plastică în care forma își dezvăluie memoria culturală.
Tablou de Tudor Crîșmăriuc din expoziția deschisă. sursa: Galeria Romană
„Temele provin din lucruri pe care le văd. Văd mult. Văd lucruri banale, utilitare, care au un potențial artistic.”
În pictura sa nu există o separație rigidă între figurativ și abstract. Artistul respinge această opoziție simplificatoare: „Orice reprezentare este o abstractizare.” De aceea, lucrările sale oscilează firesc între recognoscibil și esențializare, între obiect și structura sa interioară.
Seriile nu sunt planificate, ci apar organic, din dorința de a explora aceeași formă prin materiale și tehnici diferite. Acrilicul coexistă cu tempera pe lemn – tehnica pe care o consideră cea mai apropiată de sensibilitatea sa –, iar fiecare nouă lucrare reprezintă o nouă încercare de a înțelege relația dintre culoare, suport și spațiu.
Expoziție despre poetica comunului
Artistul vorbește cu aceeași naturalețe despre Rudolf Stingel, Sean Scully, Georg Baselitz sau Donald Judd, nu pentru a-și revendica influențe directe, ci pentru a descrie preocupări comune: textura, ritmul, materialitatea și raportul dintre obiect și spațiul în care acesta există.
În viața de zi cu zi, rutina este aproape austeră. Restaurare la muzeu, pictură în atelier, muzică, lecturi și observație continuă. Multe dintre lucrări se nasc după zile întregi în care o anumită formă îi rămâne în memorie, până când apare nevoia aproape fizică de a începe să picteze.
Expoziția „LUCRU. LUCRĂRI”, curatoriată de Erwin Kessler la Galeria Romană, vorbește tocmai despre această poetică a obiectului comun. Pictura lui Tudor Crîșmăriuc nu urmărește efecte spectaculoase și nici nu propune narațiuni evidente. Ea invită privitorul la un exercițiu de atenție, la o încetinire a privirii și la redescoperirea formelor care ne înconjoară.
Pictorul Tudor Crîșmăriuc, curatorul Erwin Kessler sursa: Galeria Romană
Întrebat ce și-ar dori să înțeleagă cineva care ar descoperi lucrările sale peste cincizeci de ani, răspunsul este surprinzător prin simplitate: „Nu fac o pictură militantă. Ceea ce s-ar putea înțelege din pictura mea depinde exclusiv de o supraviețuire, de o continuitate a formelor.”
În fond, acesta pare să fie și sensul întregii sale creații: convingerea că formele au o viață mai lungă decât epocile care le-au produs și că pictura poate păstra vie această memorie discretă a lumii.
Expoziția poate fi vizionată până pe 4 iulie, la Galeria Romană, în intervalul orar 10.00-18.00, sâmbăta până la 15.00.
Recomandările noastre
12:00 - Țara nimicurilor importante
