UE se află într-o perioadă extrem de agitată, fisurile dintre țările și regiunile sale fiind adâncite de criza COVID-19 care a provocat o uriașă criză economică.

Italia, care de departe a suferit cel mai mult la începutul epidemiei, a fost abandonată și a acuzat mânioasă UE că i-a oferit prea puțin ajutor exact când ar fi avut nevoie cel mai mult.

Statele membre UE continuă să nu se înțeleagă în legătură cu fondul de refacere economică de 750 de miliarde de euro („Coronavirus Recovery Fund”), cu viitorul buget al Uniunii, cu modul și condițiile de accesare a banilor, precum și cu restituirea acestora.

Cu ocazia unui discurs în Bundestag, în care a prezentat prioritățile Germaniei pentru președinția prin rotație a Uniunii Europene, Angela Merkel a declarat: „Pandemia ne arată cât de fragilă este Europa”.

Experții politici avertizează că mai multe state membre UE ar putea urma calea Marii Britanii, părăsind blocul, pe măsură ce devin din ce în ce mai frustrate și mai îngrijorate de direcția în care sunt duse.

Ben Harris-Quinney, președintele think tank-ului Bow Group, crede că țări precum cele care fac parte din Grupul Vișegrad, alianța culturală și politică din care fac parte Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia, ar putea fi printre primele care să facă pasul.

El a declarat pentru publicația britanică Express:

„Este probabil că multe dintre țările conservatoare vor înțelege din ce în ce mai mult că UE este un dușman față de modul lor de viață, care le împinge într-o direcție în care ele nu vor să meargă.”

Și Harris-Quinney a continuat:

„Pe măsură ce avantajul economic al calității de membru va scădea, cred că țări precum cele din Grupul Vișegrad ar putea dori să plece. O încetinire economică ar trebui să mărească euroscepticismul pe întregul continent.”

Allistair Jones, profesor la Université de Montfort, spune că plecarea alor state membre depinde de modul în care UE va reacționa la Brexit, dar a avertizat că o tot mai mare populație din fiecare stat întoarce spatele Bruxelles-ului.

El a declarat pentru Express:

„Este posibil ca și alte state membre să urmeze modelul Marii Britanii, dar acest lucru depinde de ce se petrece cu Marea Britanie după plecare.”

Și a adăugat:

„La un moment dat, Franța, sub o eventuală președinție a lui Marine Le Pen, era considerată ca o candidată posibilă. Totuși, aceasta și-a mai moderat tonul, deci nu mai este probabilă. O altă țară ar putea fi Olanda, cu atât mai mult cu cât este cel mai mare contributor raportat la populație.”

Și Allistair Jones a continuat:

„Există o ruptură care apare între părți ale populației și UE. O altă țară ar putea fi Cehia. (Ruptura) este legată de problemele de imigrație și de solicitarea UE de a primi mai mulți imigranți.

„Fiecare stat membru are o anumită parte a populației care nu este mulțumită de UE și care este dispusă să voteze pentru partide care au programe anti-UE.”

Luna trecută, senatorul italian Gianluigi Paragone va lansa un partid în stil Italexit, care are drept scop „ieșirea Italiei din UE și din Zona Euro”.

Paragone este un mare opozant al UE și afirmă că Uniunea este dominată de „axa franco-germană în care băncile și birocrații sunt favorizați în detrimentul poporului”.

Alex de Ruyter, profesorul la Universitatea din Birmingham și director la Center for Brexit Studies, afirmă:

„Italia este de urmărit. Deși, în mod tradițional, foarte pro-europeană, Italia a suferit de pe urma crizei Zonei Euro și mulți italieni s-au simțit abandonați de vecinii lor și de UE, atunci când pandemia COVID-19 a lovit.”

„UE și alți membri au făcut eforturi mari pentru a încerca să-și dovedească solidaritate, răul a fost făcut. Țara are o capacitate mai limitată de a răspunde la o încetinire a politicii bugetare și nu își poate devaloriza moneda din cauza prezenței sale în Zona Euro.”

„Așa se face că, din cauză că țările membre din Nord refuză să accepte euroobligațiunile sau «coronabondurile», Italia nu mai are decât puține instrumente pentru a face față încetinirii actuale.”

La începutul acestei luni, eurodeputata finlandeză Laura Huhtasaari a avertizat că responsabilii europeni ar putea asista la „începutul sfârșitului” blocului, dacă guvernul britanic reușește să facă din Brexit o poveste de succes.