Bolnav de sifilis, Mussolini a condus Italia cu mână de fier. Acești bolnavi care ne guvernează

Benito Mussolini ajunge la putere în Italia anului 1922. O va conduce până în 1943. Fîcând-o celebră nu numai pentru pizza, dar și pentru politică. A făcut-o în deplinătatea facultăților fizice și mentale, se întreabă istoricii. Un posibil răspuns l-au dat cei care cercetat probleme din istoricul său medical.

În 1939, la 56 de ani, aflat la vârful ambițiilor, dă frâu liber unei teatralități exhibiționiste, notează doctorul Pierre Rentchnick, autorul volumului „Acești bolnavi care ne guvernează”.

Ducele conduce Italia ca pe o scenă de carnaval: face paradă de cuvinte și gesturi de la balconul din Piața Veneției din Roma. De fiecare dată pozează pentru posteritate. Uneori în uniformă de caporal, cu capul ras, privirea fixă și o atitudine provocatoare. Pilotează mașini de curse și avioane, apare la bustul gol alături de țărani și participă la concursuri pe care le impune și apropiaților săi.

Psihologii au văzut în această mască publică o teamă uriașă de singurătate. Dar medicii au o altă explicație.

Ce salariu ar urma să câștige Mirel Rădoi la Gaziantep. Contre la distanță între Gigi Becali și Marius Șumudică

„Marea Înarmare”: Record istoric pentru bugetul SUA și miliarde de euro în Europa. Unde se situează România în acest plan colosal?

Italia lui Mussolini, performanțe modeste

În ciuda propagandei, „succesele” regimului din italia— de la campania grâului la marile lucrări de desecare — s-au dovedit modeste, departe de promisiunile oficiale. Mai ales că rivalul său în materie de propagandă era Adolf Hitler, liderul Germaniei naziste. Pentru a-și păstra aura, Ducele își amplifică spectacolele publice și, odată cu războiul din Etiopia, țară pe care speră s-o cucerească rapid în fața unor forțe modeste, înarmate la nivel aproape medieval, își risipește resursele și pierde creditul câștigat în rândul italienilor.

Mussolini și campania de strângerea grâului. sursa: Wikimedia

Mussolini ținea un regim alimentar sever — era predispus la tulburări hepatice și infecții respiratorii — peste care se suprapunea o dietă pentru ameliorarea unui ulcer gastric. Numai că nu era singura sa problemă.

Potrivit unor medici italieni, elvețieni și olandezi care ar fi cunoscut „secretul”, adevărata sa boală ar fi fost neurosifilisul, contractat, se spune, încă din perioada serviciului militar la vânători de munte. Ca învățător în Emilia‑Romagna, după absolvirea școlii normale din Forlimpopoli, ar fi urmat deja tratamente specializate. Refugiat în Elveția din cauza activității sale de agitator socialist, intră în atenția poliției, dar și a clinicii universitare de dermatologie din Geneva.

Tratament sifilisului era complicat

Înaintea penicilinei, tratarea sifilisului era lungă și cu rezultate incerte. Se recurgea frecvent la injecții pe bază de mercur, arsenic și bismut, terapii care puteau dura cel puțin patru ani. Efectele adverse erau serioase: de la erupții cutanate la sechele care alterau starea generală. Folosirea prelungită a bismutului, asociat cu mercurul, provoca gingivite dureroase, hipersalivație și afectări renale. Manifestări încadrate atunci în stadiul terțiar al bolii.

În timp, problema de sănătate i-ar fi afectat capacitatea de decizie, dar a subminat și încredera celorlalți.

În 1930, la Geneva, în timpul unei ședințe a Societății Națiunilor, Mussolini ar fi fost la un pas de colaps, medicii suspectând o intoxicație cronică cu mercur în urma tratamentelor. Medicul olandez care se ocupa de acest eveniment, un olandez, a observat incidentul. L-a tratat și a transmis diagnosticul mai departe.

Adolf Hitler, îngrijorat de starea principalului său aliat din Europa, l-a trimis pe medicul său personal, dr. Theodor Morell, să-l consulte. Morell nu a putut face mare lucru. Dar i-ar fi transmis lui Hitler concluzii îngrijorătoare. Din acel moment, Führerul ar fi început să-și piardă încrederea în Mussolini.

Numai că nu boala i-a pus capăt vieții. Mussolini a sfârșit executat de partizani în 1943.