BLESTEMUL "APOSTOL": Anania şi Plămădeală s-au turnat cu acelaşi nume de cod

BLESTEMUL "APOSTOL": Anania şi Plămădeală s-au turnat cu acelaşi nume de cod

ÎPS Antonie Plămădeală, "turnat" la Securitate de Anania în 1964, potrivit CNSAS, i-a întors acestuia "serviciul" în 1976, după o vizită în Statele Unite ale Americii.

Bartolomeu Anania a fost turnat de "Apostol" în 1976, pe când se afla în Statele Unite, era arhimandrit şi lucra la Arhiepiscopia Română Ortodoxă de la Detroit.

Printr-o notă-raport din 27 mai, aflată în dosarul de urmărire de la CNSAS al lui Anania, ofiţerii redau discuţia cu informatorul "Apostol", care se întorsese cu două zile în urmă din America, unde se întâlnise cu Anania. Starea de spirit în comunitatea românească din SUA era agitată de câteva acţiuni ale iredentiştilor maghiari de peste Ocean, care readuseseră în discuţie problema Ardealului.

"În ziua de 25 mai 1976, informatorul «Apostol», întors dintr-o vizită în Statele Unite, în vederea determinării clericilor ortodocşi şi a cetăţenilor de origine română de a contracara acţiunile iredentiste, mi-a confiat că a întâmpinat serioase greutăţi. Astfel, arhimandritul Anania s-a opus la mai toate măsurile luate, atât de ambasada ţării noastre, cât şi de sursa Apostol", se arată în documentele CNSAS.

Informatorul le-a relatat securiştilor în detaliu întâlnirea cu Anania: "Pentru a contracara acţiunea informatorului Apostol în SUA, Anania a spus Consiliului de conducere al Arhiepiscopiei că prezenţa lui Apostol acolo constituie un amestec al celor de la Bucureşti în treburile noastre de aici, unde noi suntem autonomi. Anania a refuzat să primească materialele (două valize) de propagandă, transportate de Apostol de la ambasadă la Detroit cu scopul de a fi difuzate ca materiale documentare. Insistând să se conformeze, Anania l-a ameninţat pe Apostol că va anunţa la FBI dacă nu va duce ma terialele în altă parte".

"Memoriile" lui Anania îl dau de gol pe "Apostol"

După cum reiese din nota-raport, informatorul căuta sprijinul şi acoperirea Securităţii pentru a preveni suspiciunile cu privire la propria persoană.

"Informatorul mi-a precizat că situaţia în detaliu a expus-o conducerii Departamentului Cultelor, dar a rămas îngrijorat (…). Apostol îşi întemeiază grija pe faptul că Departamentul nu consideră necesar ca Apostol săl informeze pe Teoctist Arăpaşu (pe atunci mitropolit - n.r.) cu privire la poziţia negativă pe care a avut-o Anania, care poate exploata momentul în argumentarea acuzaţiilor anterior aduse lui Apostol, cum că prezenţa sa acolo urmărea o imixtiune în treburile interne ale Arhiepiscopiei".

Bartolomeu Anania, care, oficial, nu şi-a citit niciodată dosarul de urmărire, deci nu a văzut această notă, povesteşte în "Memoriile" sale cu aceleaşi detalii vizita lui Antonie Plămădeală, în mai 1976, la Detroit, pe când acesta din urmă deţinea funcţia de vicar patriarhal cu titlul "Ploieşteanul".

"Seara, Antonie Plămădeală soseşte la sediul Arhiepiscopiei, ne îmbrăţişează şi lasă într-un colţ nişte pachete. Vlădica Victorin (ÎPS Victorin Ursache, arhiepiscopul din America - n.r.), bănuitor şi precaut ca de obicei, întreabă ce e cu ele şi în ele, Antonie ridică din umeri: nu ştie ce conţin, i-au fost date de la amabasadă să le aducă la noi, de unde să fie distribuite. Vlădica mă cheamă deoparte şi mă roagă să-i comunic lui Antonie, din partea lui, că dacă pachetele vor fi şi dimineaţă în casa noastră, el anunţă FBI-ul să le cerceteze. Îi transmit lui Antonie şi mergem la culcare. Mă scol dimineaţă. Pachetele au dispărut. Unde sunt, îl întreb. El îmi răspunde surâzând: «Mi-ai spus să nu mai fie şi nu mai sunt»".

Mai mult, Anania a scris chiar că, ulterior, a aflat despre faptul că Antonie dă duse o notă la Departamentul Cultelor. Exact acelaşi lucru făcuse şi "Apostol". "Peste câţiva ani, la recepţia oferită de Ambasada SUA de Ziua Americii, l-am întâlnit acolo pe profesorul Dumitru Dogaru, fost preşedinte al Departamentului Cultelor, care m-a informat confidenţial că Antonie (...) depusese o notă prin care informa că Anania, la Detroit… lucra cu FBI".

Plămădeală, acuzat că s-ar fi vrut general Secu

Cu 12 ani înainte, în 1964, Anania l-ar fi turnat şi el pe Plămădeală cu numele de cod "Apostol", imediat după ce a fost eliberat din închisoarea de la Aiud şi înainte de a fi trimis de Patriarhul Iustinian în SUA pentru reorganizarea Arhiepiscopiei de acolo.

La cererea de deconspirare a fraţilor lui Plămădeală (care a murit în 2005), CNSAS a stabilit că "Apostol" este Anania, pe baza a două note informative. Cererea a fost făcută după ce un membru al Colegiului CNSAS, Mircea Dinescu, a declarat, în 2007, că ÎPS Antonie aspira să devină general de securitate.

"Există o scrisoare a lui Plămădeală către Ceauşescu în care, pe 23 august, cerea să fie avansat general, pentru că a stat suficient timp colonel", a declarat Dinescu. Existenţa documentului nu a fost certificată niciodată public.

EXPLICAŢIE

"Apostolii" şi lipsa de inspiraţie a securiştilor

Deşi pare incredibilă, atribuirea de către Securitate a aceluiaşi nume de cod unor persoane care "s-au turnat" reciproc nu este deloc imposibilă, explică un expert din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Aceasta pentru că numele conspirative au fost date fie cu trimitere la mediul din care proveneau informatorii, fie preluau iniţiala numelui sau prenumelui real (în cele mai multe situaţii).

De asemenea, s-au întâlnit situaţii în care securiştii au îmbinat ambele criterii în alegerea numelui conspirativ. Şi în cazul ÎPS Bartolomeu Anania, şi în cel al ÎPS Antonie Plămădeală, 12 ani mai târziu, securiştii par să fi utilizat această metodologie, deoarece amândoi aveau nume, respectiv prenume care încep cu litera "A" şi amândoi erau preoţi, deci alegerea lui "Apostol" pare justificată.

Verificarea de către CNSAS a colaborării celor doi cu Securitatea nu va mai putea fi făcută niciodată, întrucât înalţii prelaţi nu mai sunt în viaţă. Oricum însă, din 2008, la intervenţiile PSD, noua lege după care funcţionează CNSAS exclude ierarhii din categoria persoanelor verificate din oficiu.