Timișoara are gust amar, începe Bărar epistola: ”Eu i Cargo cântăm de peste treizeci de ani. Cântăm pentru Timișoara, dar în Timișoara foarte rar. Nu mă refer aici la concertele de club – făcute în regie proprie – sau cele mai "spumoase" de la festivalurile Timișoreana – manifestări care nu au nimic comun cu administrația locala, fiind doar niște evenimente finanțate de un producător de bere, ci mă refer la manifestările organizate de către Primăria Timișoara, pentru timișoreni. Cargo și-a adus trofeele și banii câștigați întotdeauna în Timișoara, banii si i-a cheltuit tot în Timișoara iar impozitele în Timișoara au fost plătite. Cargo a scris pe primul disc imprimat în Franța – "Cargo din Timișoara", Cargo a dus steagul Timișoarei cu mândrie de la Roma – Premiile MTV, până la Cotroceni, la Președintele României.

Suntem o fila din istoria culturii românești pe care scrie mare negru pe alb: ”Timișoara”. Poate că nu e destul, sau…? Cargo era sa fie uitată de administrația locală timișoreană la aniversarea de 30 de ani, dar niște oameni inimoși i-au adus aminte d-lui Primar Nicolae Robu de noi și de ce reprezentăm pentru comunitate, așa că am fost numiti Cetățeni de Onoare ai Orașului.

Dar nici cu acea ocazie și nici după, primăria nu ne-a invitat/solicitat să cântăm pentru timisorenii noștri. Am fost de cele mai multe ori ”roata de rezervă” a culturii locale. În ultimii ani am primit două invitații cu o zi înainte de eveniment, când probabil artiștii pe care i-ar fi vrut nu au avut cum să vină. În 2016 am anulat un eveniment pentru a putea participa la sărbătoarea legată de alegerea Timișoarei Capitală

 Culturală Europeană în anul 2021. Chiar și așa concertele au fost reușite și publicul numeros fără să fi avut o promovare adecvată. Am fost într-adevăr pe scenă la revelionul 2015-2016. În acest an au avut loc numeroase evenimente culturale organizate de municipalitate. În niciunul nu am fost chemați sau măcar propuși pentru a participa. Nu ne plângem. Programul nostru este încărcat și suntem nevoiți să refuzăm chiar unele contracte, numai că suntem triști că tocmai la noi acasă nu suntem prezenți”.