La câteva ore după ce din bugetul României s-au dus banii către o firmă privată americană, puternic contributoare la campaniile electorale ale candidaților americani la Președinția SUA, adică în chiar ziua promulgării legii de atribuire directă a contractului de achiziție de rachete Patriot fără offset și fără licitație, americanii chiar au crezut că asta e răsplata pentru Klaus Iohannis: un comunicat pe gustul lui și al Sistemului care au „negociat” bine.
Offset înseamnă întoarcerea unei părți a sumelor de achiziție sub formă de investiții în țara care a cheltuit banii și ar fi creat cel puțin câteva mii de locuri de muncă, pe lângă transferul de tehnologie. Și uite așa, un comunicat pregătit probabil cu ceva vreme în urmă a apărut când nici nu apucase să se usuce cerneala pe decretul de promulgare al lui Klaus: au „cerut imperios” Parlamentului României să renunțe la orice modificare a legilor justiției. Din Parlament nu a ieșit încă nicio formă de lege, deci nu poate ști nimeni, nici măcar Departamentul de stat ce conțin ele, iar legislația penală, nici măcar inițiată, are ca rol punerea în acord a codurilor cu deciziile Curții Constituționale și cu Directivele europene. Practic, Parlamentul este somat să nu respecte deciziile Curții Constituționale, în numele unei presupuse „lupte anticorupție”.
Cărui fapt se datorează acest circ? Preaputernicii planetei confundă sistemul politic românesc și funcționarea sa cu cel din SUA, unde Președintele este un pion esențial: deține toată puterea executivă și decide absolut totul în țărișoară. Așa au crezut săracii, cei de la Departamentul de Stat: că cele 6 miliarde au venit de la Iohannis și că lui trebuie să îi mulțumească cu acel comunicat. Am putea spune: bune afaceri face Departamentul de Stat… 4 rânduri și o bătaie pe umăr … scump halatul… dincolo era mai ieftin!
Nu am văzut niciun cuvințel pe site- ul Departamentului de Stat despre Turcia, partener NATO al SUA, după ce aproape jumătate dintre judecători, funcționari, profesori, militari au fost arestați și aruncați în pușcării că ar fi „guleniști”, fără ca cineva să știe ce înseamnă asta sau ce probe există împotriva lor. Și nici nu vom vedea, pentru că banii din Turcia vin de la Erdogan, care arestează și le cere să tacă: la ei tac pe bani, la noi vorbesc (sau scriu câteva cuvințele) pe bani … pe mulți bani. De ce? Pentru că democrația costă. Pe cine costă? Pe cei mici și lipsiți de resurse. Memorabila „1984” al lui Orson Welles explică în mod clar de ce în dictaturi se alimentează ideea unui război permanent în care Statul – dictatură este în permanență atacat de cineva. Și SUA câștigă bani de pe urma acestui „scenariu” orwellian. Cu cât un stat este mai democratic - căci România începuse să devină o democrație după anii ,90 și să funcționeze pe principii democratice - cu atât marile puteri devin mai îngrijorate: pierd controlul și nu mai pot să „sifoneze” resursele statului marionetă.
Ne puteți urmări și pe Google News
Așadar, trebuie să dăm miliarde unor firme americane pentru rachete Patriot, alte miliarde pentru drumuri inexistente către Bechtel, pentru licențe Microsoft, ori pentru Templeton de la Fondul Proprietatea, contributor la campania lui Hillary Clinton, fără ca cineva să fie deranjat iar profiturile uriașe ale băncilor și multinaționalelor străine să rămână neimpozitate și externalizate prin metode de așa-zisă „optimizare fiscală”.
În acest timp, fără fapte și fără probe o seamă de cetățeni români înfundă pușcăriile nevinovați pentru infracțiuni inventate. De ce? Pentru ca firme mari ori State puternice să poată spolia liniștite resursele României și să transforme cetățenii României în simpli sclavi ai firmelor lor. Uneori pentru că sclavii-șefi, șefii Sistemului, trebuie să fie mulțumiți, răzbunați și decorați. Să controleze politica internă a țării și să captureze tot.
Cam despre asta este vorba: și … și cu banii luați … înainte!
Recomandările noastre
