Sursa: EVZ
Din cuprinsul articolului
Într-un lot de 24 de persoane din partidul Adunarea Națională, omul politic francez Marine Le Pen a fost condamnat pentru deturnarea de fonduri publice. Sentința pronunțată de Tribunalul Penal din Paris include interdicția de a candida la o funcție publică pe o perioadă de 5 ani. Potrivit deciziei, Marine Le Pen nu va putea candida la alegerile pentru demnitatea de președinte al Franței care vor avea loc în anul 2027. Potrivit magistraților francezi „Parlamentul European a plătit pentru persoane care lucrau de fapt pentru partid”.
Prejudiciu de 2,9 milioane de euro
Pe 31 martie 2025 s-a încheiat un proces intens urmărit de publicul francez și nu numai. Nouă europarlamentari francezi, inclusiv Marie Le Pen, doisprezece asistenți parlamentari, trei oficiali de partid, precum și persoana juridică Partidul Adunarea Națională, din care toți ceilalți fac parte, au fost găsiți vinovați pentru deturnare de fonduri publice.
Fapta imputată este aceea că timp de 12 ani, între 2004 și 2016, cei 24 de acuzați au participat la o schemă de deturnare de fonduri europene, menită să plătească asistenții parlamentari ai deputaților europeni, pentru activități legate strict de activitatea partidului. Parlamentul European s-a alăturat procedurii în calitate de parte civilă, iar prejudiciul cauzat de Lotul „Le Pen” se ridică la 2,9 milioane de euro.
Potrivit mărturiilor culese de presa franceză, sistemul de fraudare a funcționat în perioada 2004-2016 prin deturnarea fondurilor alocate de Parlamentul European fiecărui europarlamentar pentru a-și plăti asistenții. În 2014, fiecare europarlamentar francez avea alocată suma de 23.000 de euro pe lună pentru a-și plăti personalul, la fel ca toți ceilalți europarlamentari. Astăzi, alocația este de 30.769 de euro pe lună.
Un singur asistent muncea la Bruxelles
Din 2014, frauda a luat amploare, pentru că Frontul Național(vechiul nume al Partidului Adunarea Națională) în urma alegerilor europene din acel an și-a crescut numărul de trimiși la Bruxelles de opt ori, de la 3 la 24. Potrivit datelor din dosar culese de Mediapart, Marine Le Pen le-ar fi cerut atunci aleșilor să aloce doar un singur asistent parlamentar pentru munca la Bruxelles, iar restul sumei să fie lăsată la dispoziția partidului. Astfel, restul asistenților, alocați oficial euro-parlamentarilor, nu au lucrat de fapt pentru ei, ci strict pentru activitățile partidului.
Această strategie infracțională a fost pusă în aplicare pentru a întări finanțele partidului aflat în dificultate. La acea vreme, în 2011, Frontul Național - Partidul Adunarea Națională se confrunta cu grave probleme financiare și a fost nevoit să vândă sediul său istoric din Saint-Cloud, pentru aproximativ 10 milioane de euro în 2011.
Potrivit consemnărilor jurnaliștilor francezi care au urmărit dosarul, președinta tribunalului, Bénédicte de Perthuis, a concluzionat că nouă euro-parlamentari și doisprezece asistenți parlamentari au semnat contracte fictive și că, prin urmare, au participat la sistemul instituit de partid: „S-a stabilit că toate aceste persoane lucrau de fapt pentru partid, că deputatul lor nu le-a încredințat nicio sarcină, treceau de la un deputat la altul. [...] Nu era vorba de a pune în comun munca asistenților, ci mai degrabă de a pune în comun sumele deputaților.”
Autorii fraudei s-au dat singuri de gol
Totul a început în martie 2015. Potrivit „Toute L'Europe”, Președintele Parlamentului European de atunci, Martin Schulz, a avertizat Ministerul francez al Justiției cu privire la o posibilă deturnare a fondurilor alocate euro-deputaților și, în paralel, a sesizat OLAF (Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă). Cu câteva zile înainte, Frontul Național - Partidul Adunarea Națională a publicat organigrama conducerii sale, în care apăreau mai mulți „asistenți parlamentari”, care ar fi trebuit să lucreze la Strasbourg și Bruxelles.
La sfârșitul anului 2016, anchetele au fost încredințate unor doi judecători financiari de instrucție. La câteva luni distanță, în iunie 2017, Marine Le Pen a fost pusă sub acuzare pentru abuz de încredere și complicitate, înainte ca aceste acuzații să fie transformate în deturnare de fonduri publice. Pe 8 decembrie 2023, judecătorii i-au trimis pe acuzați în fața Tribunalului Penal din Paris. În rechizitoriul depus cu două luni mai devreme, Parchetul din Paris estima că „Un adevărat sistem a fost pus în aplicare pentru a face ca Parlamentul European să suporte o parte din cheltuielile de funcționare ale Frontului Național - Partidul Adunarea Națională prin acoperirea salariilor unui număr tot mai mare de angajați ai acestuia.”
Vladmir Putin, în numele democrației
După ce vestea condamnării Lotului „Le Pen” a bubuit, prima reacție, una în numele democrației, a venit de la Kremlin. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, după ce a transmis că „Nu vrem să ne amestecăm în afacerile interne ale Franței, nu am făcut-o niciodată”, a adăugat „Într-adevăr, din ce în ce mai multe capitale europene iau calea încălcării normelor democratice.”
Cum era de așteptat, imediat după condamnare, liderii principalelor partide suveraniste europene nu au întârziat să acuze decizia luată de magistrații francezi. Premierul maghiar, Viktor Orban, și-a declarat pe X solidaritatea cu politicianul francez prin postarea „Je suis Marine!”.
Matteo Salvini, vicepremier al Italiei și liderul extremei drepte, mai puțin concis decât premierul Ungariei, a considerat condamnarea „O declarație de război din partea Bruxelles-ului” și a promis că „Nu ne vom lăsa intimidați, nu ne vom opri”: „Cei care se tem de hotărârea alegătorilor găsesc adesea alinare în hotărârea instanțelor”. La Paris, Marine Le Pen este condamnată și vor să o excludă din politică. Este un film prost care poate fi văzut și în alte țări, cum ar fi România.”
Opt ani de anchetă
Nu au fost singurele reacții, ci mai toate zonele extremiste din țările europene s-au întrecut în proteste. Toate au acuzat Justiția franceză de faptul că ar fi pus în operă o execuție politică. Desigur, în niciuna dintre luările de poziție, începând cu aceea a Kremlinului și a Casei Albe, îngrijorată și ea de „excluderea unor candidați din viața politică”, până la reacțiile unor politicieni extremiști europeni, nu se suflă o vorbuliță despre câteva caracteristici care dau soliditate sentinței pronunțate magistrații Tribunalului Penal din Paris.
În primul rând, anchetele începute în martie 2015 de autoritățile franceze și de OLAF, la sesizarea președintelui Parlamentului European, s-au derulat temeinic, pe o perioadă de opt ani, și s-au bazat preponderent pe documente: contracte, documente de activitate și de plată. În al doilea rând, chiar dacă au existat tentative de falsificare a unor probe - recenzii de presă care ar fi trebui să dovedească munca colaboratorului lui Nicolas Bay în 2014 au fost scrise în 2018, anul în care probele au fost furnizate instanțelor - niciunul dintre cei acuzați nu a putut infirma vreo probă.
Nu în ultimul rând, faptul că Parlamentul European s-a alăturat procedurii în calitate de parte civilă - prejudiciul cauzat de Lotul „Le Pen” se ridică la 2,9 milioane de euro – lămurește chiar și mintea cocoșului faptul că banii au fost furați de la fiecare cetățean al țărilor membre UE, în calitate de contribuabil la Bugetul Uniunii. Adică, inclusiv de la cititorul acestor rânduri.
