Babilonienii sărbătoreau Anul Nou din anul 2000 î.e.n. Sărbătoarea purta denumirea de Akitu sau Akitum, care însemna „festival” și se desfășura în prima zi a Nisanului asiro-babilonian. Babilonienii și asirienii celebrau însămânțarea orzului.

Festivalul babilonian debuta pe 4 Nissan, sau între 1 și 4 aprilie, fiind prima lună a anului, când era însămânțat orzul. Babilonienii de toate clasele de sus, de mijloc și de jos sărbătoreau, alături de Marele Preot și Rege.

Festivalul dura 12 zile.

Babilonienii, primul popor care celebra Anul Nou

În prima zi, preotul din Casa lui Marduk recita rugăciuni alături de oameni, exprimându-și frica, tristețea și incertitudinea față de Marduk, zeul creației, al furtunii și al agriculturii, fiul lui Enki, zeul al apei și al cunoașterii.  În a doua zi, marele preot se îmbăia în Eufrat înainte de recitarea rugăciunilor.

În a treia zi, meșteșugarii făureau păpuși din lemn, aur și pietre prețioase, îmbrăcate în țesături de culoare roșie. Preoții și oamenii se rugau înainte de apusul Soarelui, în vreme ce regele aducea statuia lui Nabu, fiul lui Marduk și zeul artelor. În a patra zi, preoții citeau poveștile creației, Enuma Elish, despre zeii primordiali ai apei, Apsu (apa dulce) și Tiamat (apa sărată), despre nașterea lui Marduk și lupta sa cu Tiamat. Oamenii, de toate clasele, dansau și cântau. Se povestește că Apsu și Tiamat, soț și soție, voiau să-i ucidă pe zeii mai tineri pentru că aceștia făceau gălăgie. Apsu este ucis de zeii tineri. Tiamat, cu înfățișare de dragon sau șarpe de mare, a jurat că se răzbună și a dat naștere la monștrii pentru a-i ucide pe tinerii zei, de la oamenii scorpioni și șerpi, la dragoni și monștrii neidentificați.

În a cincea zi se adunau pe malul fluviului pentru a mânca, în vreme ce marele preot îl pălmuia public pe rege pentru testul smereniei. Dacă regele lăcrima, însemna că era un semn bun pentru anul ce va urma. În a șasea zi, păpușile făcute în a treia zi erau arse și se desfășura o luptă ritualică între soldați. Apoi, toate statuile zeilor erau adunate la templu, simbolizând întrunirea lor anuală.

 

Festivalul de 12 zile

În ziua a șaptea, Marduk dispărea pentru a se lupta din nou cu zeița Tiamat. Nabu și alți zei au ieșit să-l salveze dintr-o închisoare aflată în munții universului.

În ziua a opta, Marduk era desemnat zeul suprem, iar în a noua zi, se desfășura procesiunea regală, cu regele împodobit în aur și pietre prețioase. În ziua a zecea, era celebraă victoria lui Marduk împotria zeiței Tiamat.  Marduk a răpus-o pe Tiamat cu înfățișarea ei de dragon, zdrobindu-i craniul. El i-a despicat cadavrul în jumătate. Din coastele ei a creat bolta cerului și a pământului, din ochii ei a creat izvoarele fluviilor Tigru și Eufrat, din coada ei a creat Calea Lactee. Din lut amestecat cu sângele lui Kingu, un aliat al lui Tiamat, capturat și ucis, a fost creată omenirea pentru a sluji divinitățile.

În a unsprezecea zi, zeii se întruneau în Sala Destinelor unde decideau soarta oamenilor și își reînnoiau legământul față de oameni. Marduk se întoarce la ceruri, iar în a 12-a zi, festivalul era încheiat.

Ce alte popoare antice sărbătoreau Anul Nou?

Egiptenii aveau un festival numit „Wepet Renpet”, cunoscut ca „deschiderea anului”, fiind asociat cu inundația anuală a Nilului.  Anul Nou la egiptenii antici începea când steaua Sirius devenea vizibilă după 70 de zile de absență. Fenomenul avea loc la mijlocul lunii iulie. Egiptenii organizau petreceri cu muzică, beție și sex, având la dispoziție cantități abundente de bere făcută din orz.

Chinezii ar fi al doilea popor antic care a celebrat Anul Nou dacă dinastia Shang ar fi fost reală (acum 3,000 ani). Anul Nou chinezesc începea chiar odată cu sezonul de însămânțare a orezului. Potrivit legendei,  o creatură însetată de sânge, Nian, care înseamnă „an”, prăduia satele. Sătenii își împodobeau casele cu ornamente de culoare roșie, ardeau bambus și făceau zgomote puternice pentru a speria creatura. Din secolul 10 e.n., chinezii trăgau cu artificii după ce au inventat praful de pușcă. Fiecare an chinezesc era asociat cu un animal zodiacal.

Alte popoare antice care au sărbătorit Anul Nou și au pus bazele Revelionuli au fost perșii și romanii. Perșii, între secolele 6 î. en. și 2  e.n. organizau un festival numit „Nowruz” (o nouă zi), care se desfășura primăvara, după echinocțiul din martie, vreme de 13 zile. Se făceau schimburi de cadouri, se vopseau și se stropeau cu apă ouă (simbolizau creația), se aprindeau torțe, iar un om de rând era numit „rege” timp de câteva zile, fiind apoi detronat înainte de finalul festivalului, potrivit History.