În urmă cu o săptămână, alarmați de prelungirea crizei pricinuite de coronavirus, autoritățile din România decideau să suspende exportul unor produse agroalimentare, precum grâu, orz, ovăz, porumb, orez, făină de grâu, soia, ulei de seminţe şi zahăr. Joi, 16 aprilie, decidenții politici au revenit asupra acestei hotărâri, cu prilejul Ordonanței 9.

„Articolele care interzic acest export își încetează aplicabilitatea, pentru că s-a reușit achizița necesară pentru completarea rezervei de stat, astfel încât securitatea alimentară să fie asigurată până la următoarea recoltă. Nu mai este interzis acest export”, a precizat ministrul Marcel Vela.

Seceta a compromis cultura de grâu din acest an!

Curioasă decizia guvernanților, mai ales că seceta cumplită care a lovit România în ultimele șase luni aproape a compromis producția de grâu de anul acesta. „Din ‘47, de la marea foamete, nu s-a mai pomenit o asemenea secetă. Să știți că prin Buzău sunt fermieri care au băgat deja plugurile să întoarcă grâul. Ce să mai facă? Din lipsa precipitațiilor, producția de grâu de anul acesta e compromisă”, ne-a declarat cercetătorul Constantin Vânătoru, coordonatorul Laboratorului de Genetică și Ameliorare din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Buzău.

Și-atunci, care producție?

Pentru lămuriri suplimentare, am apelat tot la Constantin Vânătoru, cercetător implicat de 35 de ani în activitățile agricole: „Poate sunt și alte explicații, cine știe? De pildă, marile companii din afară care desfășoară afaceri în domeniul agriculturii românești, de ani buni, nu numai că asigură fermierilor noștri un pachet complet – semințe, tratamente chimice -, dar în multe cazuri au fost parafate și contracte ferme de preluare a produselor”.

Cheile sunt în mâinile străinilor

Ce înseamnă acest lucru? „Păi, ce să însemne? Simplu! Produsele agricole rezultate de pe acele terenuri – fertile, că doar nu mizau pe niște pârloage – sunt ale lor. Cu alte cuvinte, în caz de, Doamne ferește!, criză alimentară, pe marile terenuri agricole ale României nu ne putem baza. Cerealele obținute de pe ele vor merge afară, dacă străinii care au semnat contracte pentru acele suprafețe au nevoie de recolte”.

Acesta să fie, oare, motivul pentru care autoritățile au ridicat restricțiile exporturilor de cereale? Or avea trebuință aceste mari companii de grânele obținute de pe pământurile noastre? Ce întrebare! Doar nu ne-or fi cumpărat pământurile ca să ne hrănească pe noi!

„Domnule Saiu, aceste companii dețin toate cheile. Credeți că dacă România păstra interdicția privind exporturile, asta însemna că are și cereale? Marii investitori străini de la noi au tot ce le trebuie, au baze, au silozuri, au unde ține grânele. Grâul rămâne, în orice condiții, al lor. Ei vor stabili prețurile – mici, medii, mari, foarte mari -, ei vor decide când să vândă, când să scoată marfa din țară. Nu trebuie decât să aștepte”, a mai punctat Constantin Vânătoru.