Fraza respectivă face parte din răspunsul dat de curând de sus-numitul la întrebarea despre referendumul privind familia.

Afirmaţia este falsă, deformată şi deformatoare. Pentru a submina demersul, neopunându-i-se deschis, Cioloş se face că nu înţelege semnificaţia şi importanţa noţiunii de familie compusă din bărbat şi femeie (şi a consemnării sale în Constituţie) şi îi opune nevoia de educaţie. Dar, în oricare realitate, în afară de cea progresistă, care urmăreşte desfiinţarea familiei prin desacralizarea şi vulgarizarea ei, cele două nu se opun nici cu un micron. Ba, dimpotrivă, se completează. Numai că făcând astfel el a încercat să devieze discuţia de la fondul ei: nu mai discutăm despre familie, căci ne explică mai încolo, aceasta este o temă secundară, ci despre educaţie, temă agreată de mai toată lumea.Ca şi cum, de exemplu, la întrebarea: Locomotive electrice sau cu abur? – s-ar răspunde: Să vedem dacă avem fier, căci fără fier nicio locomotivă nu poate funcţiona!

Construcţia dlui Cioloş nu este numai logic defectă şi conceptual goală, dar  şi contrazisă de realitate. În comunism s-a făcut educaţie, în mare parte, mai solidă, mai serioasă decât cea de astăzi, educaţie care a încorporat, încă din primele zile ale noului regim, şi elementele care porneau de la valorile pe care se construia societatea comunistă, şi, totuşi, acest lucru nu a împiedicat ca proiectul să eşueze. Educaţia comunistă nu a fost salvatoare, chiar dacă ea a afectat puternic caracterul oamenilor, ceea ce resimţim astăzi.

Da, este nevoie de educaţie, toată lumea este de acord cu această necesitate, dar educaţia nu este decât un mijloc pentru formarea membrilor unei societăţi şi nu un fundament al acesteia. Dl Cioloş încearcă să ne dea însă o perspectivă inversată – extrem de confortabilă pentru acest moment, în care progresismul este în ofensivă încercând să modifice total tiparul de societate – şi ne anunţă ultimativ şi definitiv că educaţia este fundamentul societăţii ceea ce nu este adevărat: fundamentul societăţii este constituit de sistemul de credinţe şi valori pe baza căruia se defineşte societatea respectivă şi îşi compune sistemul de educaţie. Dacă sistemul de valori asumat este unul creştin, nu am să fac o educaţie progresistă, nazistă  sau comunistă, toate, fiind cam acelaşi drac. Educaţia nu are valoarea de sistem de referinţă, de temelie de construcţie, ea este după cum spun definiţiile un ansamblu de metode şi de măsuri, … un proces de influenţare cu scopul formării şi dezvoltării de însuşiri morale, intelectuale, fizice ale copiilor, tinerilor oamenilor, colectivităţilor umane…. (vezi definiţia completă în DEX sau o alta în documentul Finalităţile educaţiei de pe forum.portal.edu.ro). Educaţia este mijlocul prin care construim tipul de membri ai societăţii pe care ni-i dorim în raport de tipul de societate în care dorim să trăim.

Da, este nevoie de educaţie, dar educaţia nu intră în coliziune cu familia. Este definită însă funcţie de ce fel de familie avem, adică de ce valori ne asumăm. Dacă este vorba de progresism, în care familia poate fi din oricine cu oricine şi cu orice, chiar din mine cu mine, atunci vom avea un fel de educaţie. Dacă este vorba de a construi o societate capitalistă individualistă, egoistă şi rapace, vom avea un fel de educaţie. Dacă însă vrem să construim o societate armonioasă, morală, în care să fim orientaţi către cei din jurul nostru, atunci vom avea un alt tip de educaţie.

Nu pot să nu remarc aroganţa dispreţuitoare, proprie tuturor elitelor progresiste, cu care priveşte dl Cioloş către (probabil că aşa îi zice în gândul său) „prostime”. Adică către cele trei milioane de români care au semnat iniţaitiva de modificarea a Constituţiei şi pe care îi execută scurt: persoane care au pierdut contactul cu realitatea! Etichetă sinonimă cu „duşi cu pluta”, sau, conform tratatelor medicale, suferind de schizofrenie, paranoia, schizofrenie paranoidă. O jignire mare cât golul din interiorul dlui Cioloş, important "foncţionar" european. Neplăcut, dar măcar sincer şi pe deplin lămuritor re-început de drum politic al marei speranţe a Bruxelului şi a dlui Soros personal (cu care rimează nu numai la nume ci şi la concepţii).

O analiză de substanţă a felului în care încearcă dl Cioloș să deturneze discuţia şi să manipuleze în stilul vrem spitale, nu catedrale, de parcă unele le-ar elimina pe celelalte (în schimb, aruncarea a circa 11 miliarde de euro pe arme de care nu avem nevoie, vechi şi proaste nu-l deranjează nici pe Cioloş şi nici pe ceilalţi militanţi ai lui), face Cătălin Sturza p cultura vietii.ro sub titlul: Despre Căsătorie și gândirea dlui Cioloș, în care analizează metodele (strawman şi bait and switch) pe care acesta le aplică pentru a ne comuta de la subiectul principal al discuţiei (familia), a-l duce pe acesta în derizoriu şi, odată cu el, a scoate dintre potenţialii decidenţi acceptabili cele trei milioane de români care au semnat pentru familia tradiţională şi, astfel, au pierdut contactul cu realitatea. Ceea ce ne poate duce cu gândul la tehnici extrem de elaborate şi nu (numai) la prostie, ci chiar la ceva ticăloşie! Iată câteva fragmente din acest text pe care vă sfătuiesc să-l citiţi în întregime, el fiind complementară scurtei mele analize:

Ce este un strawman? Este o eroare logică bazată pe denaturarea opiniei oponentului. Când construiești un om de paie, reformulezi opinia oponentului astfel încât să fie mai ușor de combătut. Un asemenea argument are două obiective: să convingă un anumit public și să distragă atenția de la argumentul inițial al oponentului; în fapt, argumentul inițial nu este refuzat.

Exemple de argumentare strawman aplicată pe Referendumul pentru familie inițiat de societatea civilă și susținut de trei milioane de români:

  • Referendumul este împotriva gay-ilor; Referendumul este împotriva mamelor singure; Referendumul are ca scop „să ne fure avortul”;
  • Referendumul e despre o problemă care nu e relevantă pentru România, altele sunt problemele economice și sociale ale țării;
  • Referendumul e o provocare gratuită, în condițiile în care nimeni în România nu a vorbit până acum despre parteneriate sau căsătorii gay;
  • Referendumul este rupt de realitate, nu o schimbare a definiției căsătoriei va rezolva problemele care împiedică o familie să-și educe copiii.

Nu este o inițiativă împotriva gay-ilor, deoarece nu este vorba despre incriminarea gay-ilor sau condamnarea homosexualității sau scoaterea homosexualității în afara legii; nu este împotriva mamelor singure, deoarece revizuirea Constituției privește doar clarificarea noțiunilor de „soți” într-o căsătorie, pe când familiile monoparentale nu sunt căsătorii, ci sunt familii rezultate din filiație, din legătura de sânge, așadar nu sunt afectate de Referendum; tema revizuirii Constituției nu are nici o legătură cu avortul; problema e foarte relevantă și pentru România, și pentru alte țări în care se poartă această dezbatere, în condiția în care familia reprezintă celula sau nucleul de bază al societății; cinci propuneri legislative privind parteneriatele civile incluzând partenerii de același sex au fost deja inițiate și respinse în Parlament, în ultimii zece ani, în 2008, 2011, 2013, 2014 și 2015 (link la Wiki) – așadar această inițiativă nu e o provocare, ci o reacție, chiar una întârziată, din partea societății civile românești.

„Înainte de a vorbi despre definiția căsătoriei, trebuie să oferim întâi accesul la educație în familii, să asigurăm resursele familiilor astfel încât ele să poată accesa școala, etc.”, spune dl Cioloș. E un raționament ciclic – cum poți să vorbești despre educația în familie, când nu spui, mai întâi, ce este o familie? Iar pentru a spune ce este o familie trebuie să clarifici definiția căsătoriei. E căsătoria, așa cum a fost în toate timpurile și în toate culturile, doar între un bărbat sau o femeie (sau în anumite culturi un bărbat și mai multe femei sau chiar o femeie și mai mulți bărbați – dar având mereu în centru armonizarea elementelor complementare, a bărbatului și a femeii)? Sau trebuie să fie ea, așa cum spune de curând și doar în colțul nostru de lume o minoritate progresistă foarte zgomotoasă şi între un bărbat și un bărbat, o femeie și o femeie, un bărbat și două femei sau o femeie și doi bărbați sau doi bărbați și două femei – o formă numită, cum altfel, „poliamorie”, cu un exemplu aici –, sau chiar o femeie și un bolovan (exemplu aici) sau o femeie și un roller coaster (exemplu aici) sau un bărbat și el însuși (exemplu aici)?….  Mai mult din această analiză pe cultura vietii.ro.