Din nefericire pentru cei abuzați, cărora li s-au aplicat măsurile neconstituționale, nu se va întâmpla mai nimic urmare acestei decizii și mulți se vor întreba pe bună dreptate „de ce?”.

În primul rând, toate, dar absolut toate dosarele în care au fost pronunțate condamnări în baza mult hulitelor protocoale ar trebui să fie rejudecate la aceleași instanțe și foarte probabil de aceiași judecători. Or, în condițiile în care câmpul tactic din justiție, relevat de generalul Dumbravă, a rămas aproape neschimbat, este o utopie să credem că brusc îi va mustra conștiința pe acei judecători și vor recunoaște senin că au greșit, ei ori colegii lor. În lupta cu sistemele mafiote devoalarea unor metode ori mijloace nu face altceva decât să conducă pe respectivii la o mai bună ascundere a activității ilicite iar nu la recunoașterea publică a conduitelor neconforme legii.

În al doilea rând, politicienii, cei aleși de noi să ne reprezinte și să legifereze în interesul națiunii, în întreaga existență a tinerei noastre democrații mai degrabă doar s-au prefăcut că fac decât au controlat activitatea serviciilor de informații, așa cum le cere Constituția. Ar trebui să genereze legi care să facă în așa fel încât fiecare putere să acționeze în limitele constituționale, să le verifice în mod real activitatea și să îi facă pe cei culpabili să răspundă pentru atrocitățile comise. Tot politicienii, fie ei parlamentarii, fie Guvernul, ar trebui să modifice legile în acord cu deciziile Curții Constituționale. Și, să nu îi uităm pe cei de la ”Doi și-un sfert”, care au încheiat cu Ministerul Public exact aceleași tipuri de protocoale declarate acum neconstituționale.

În al treilea rând, ar trebui ca imediat procurorii să se sesizeze pentru încălcarea intenționată a dispozițiilor Constituției României și să purceadă la cercetarea celor vinovați. Tot din nefericire, vorbim de același Minister Public, ce el însuși a încălcat Constituția prin semnarea protocoalelor. Și în cazul lor, ca și în cazul judecătorilor, nu se poate susține că nu au știut ce semnează ori că textele protocoalelor ar fi reprezentat o normă de colaborare instituțională, așa cum ne mințea public Slujirea. Magistrații, căci despre ei este vorba, sunt singurii chemați să interpreteze și să aplice legea și nu putem accepta și nici înțelege că nu au înțeles juridic corect ce li se pune sub nas.

Iar pentru că tot vorbim de procurori ar fi trebuit să existe un control efectiv asupra activității acestora în special din partea CSM. Acest for, gândit și creat spre buna administrare a treburilor interne ale justiției, în calitatea sa de garant al independenței acesteia, trebuia demult să ia aminte la protocoale, la plicuri galbene, la câmpuri tactice și la paradeli. Dar a tăcut complice, el însuși fiind beneficiarul unui astfel de protocol. Mai nou, de parcă nu era de ajuns, în disprețul minimului bun simț juridic, după ce o țară întreagă a asistat îngrozită mai bine de doi ani la dezvăluirile despre procurorii torționari, s-a transformat în apărător necondiționat al acestora. Oare lăsarea lor în libertate nu afectează ordinea publică?

Un celebru cunoscător al Mafiei, întrebat cum acționează această structură a răspuns: dacă pentru un post public sunt trei candidați, unul profesionist dar fără susținere, unul nepregătit dar puternic sprijinit politic și unul complet imbecil, totdeauna va fi ales cel imbecil. Și acum să ne uităm de jur împrejur.

Să luăm aminte și să ne întrebăm cum ar trebui să facem. Ce și cu cine?

 

Te-ar putea interesa și: