Sursa foto: pixabay.com
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Proprietarii care nu locuiesc în apartamentele pe care le dețin sunt obligați să achite o parte dintre cheltuielile de întreținere ale blocului, chiar dacă nu folosesc anumite servicii sau instalații comune. Reparațiile la lift, terasă, acoperiș și conductele comune, precum și salariile personalului asociației de proprietari sunt câteva dintre costurile care trebuie suportate și de cei care au locuințele nelocuite.
Avocatul Gelu Pușcaș explică faptul că obligațiile de plată sunt legate de cota-parte indiviză pe care fiecare proprietar o deține din părțile comune ale imobilului, nu de prezența efectivă în apartament.
Ce cheltuieli trebuie achitate pentru un apartament nelocuit
Potrivit avocatului, proprietarul unui apartament nelocuit trebuie să contribuie la cheltuielile care vizează întreținerea, repararea și investițiile realizate la părțile comune ale blocului, indiferent dacă locuiește sau nu în imobil.
Astfel, acesta va trebui să suporte:
-Reparațiile la lift, chiar dacă nu folosește ascensorul;
-Reparațiile la terasă sau acoperiș, chiar dacă apartamentul se află la parter și este nelocuit;
-Reparațiile la conductele comune, inclusiv atunci când intervenția vizează o țeavă de pe coloana apartamentelor cu două camere de la scara 1, iar proprietarul are un apartament nelocuit la scara 2, pe coloana apartamentelor cu trei camere;
-Salariile și remunerațiile președintelui asociației, administratorului și cenzorului;
-Cheltuielile cu apa, în situațiile în care adunarea generală a hotărât repartizarea diferențelor de consum la cota-parte indiviză sau a decis ca apa folosită pentru spălarea pubelelor și/sau a scării să fie repartizată potrivit aceleiași cote.
„Tot ceea ce ține de partea comună se va regăsi în lista de plată și în dreptul proprietarului al cărui apartament este nelocuit”, explică avocatul Gelu Pușcaș.
Acesta precizează că obligațiile respective sunt enumerate la articolul 85 din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor.
De ce trebuie să plătească proprietarul care nu folosește părțile comune
Explicația juridică pornește de la faptul că fiecare apartament deținut într-un bloc are asociată și o cotă-parte indiviză din proprietatea comună. Această cotă este menționată în actul de proprietate și reprezintă fracțiunea din părțile comune ale imobilului care revine fiecărui proprietar.
Sursa foto: AI
Cu alte cuvinte, proprietarul unui apartament deține nu doar locuința propriu-zisă, ci și o cotă ideală din casa scării, terasă, ascensor, fațada blocului și celelalte părți comune.
Prin urmare, faptul că apartamentul este nelocuit sau că proprietarul se află în altă localitate ori în străinătate nu îl exonerează de plata cheltuielilor care îi revin pentru proprietatea comună.
Ce cheltuieli nu trebuie achitate dacă apartamentul este nelocuit
Avocatul Gelu Pușcaș, de la Consultanță Asociații de Proprietari, face însă și o distincție între cheltuielile aferente părților comune și cele care sunt repartizate în funcție de numărul persoanelor care locuiesc în apartamente.
Astfel, în situația în care proprietarul nu locuiește în apartament, acesta nu are de achitat următoarele costuri:
-energia electrică;
-gazele;
-salubritatea;
-vidanjarea.
Avocatul arată că există nemulțumiri în rândul unor proprietari, care consideră că anumite cheltuieli ar trebui repartizate în funcție de numărul persoanelor care locuiesc efectiv în bloc, și nu potrivit cotei-părți indivize.
Argumentul proprietarilor care cer repartizarea cheltuielilor la numărul de persoane
Unul dintre exemplele invocate de proprietarii nemulțumiți se referă la cheltuielile pentru lift.
Aceștia susțin că suprafața apartamentului nu folosește ascensorul, ci persoanele care locuiesc în imobil. În această logică, oamenii folosesc liftul și tot ei contribuie la uzura acestuia, nu suprafața locuinței.
De exemplu, într-un apartament cu trei camere poate locui o singură persoană, în timp ce într-o garsonieră pot locui trei persoane. În cazul repartizării cheltuielilor în funcție de cota-parte indiviză, proprietarul apartamentului cu trei camere poate ajunge să plătească mult mai mult decât proprietarul garsonierei, deși în aceasta din urmă locuiesc trei persoane care folosesc liftul.
Acesta este unul dintre argumentele pentru care unii proprietari consideră că respectivele costuri ar trebui împărțite în funcție de numărul persoanelor.
Ce prevede Legea 196/2018 privind repartizarea cheltuielilor
În explicațiile sale, avocatul Gelu Pușcaș face trimitere la articolul 85 din Legea nr. 196/2018, care include ascensorul și remunerațiile în categoria cheltuielilor repartizate în funcție de cota-parte indiviză deținută din proprietatea comună.
Potrivit avocatului, această prevedere stabilește modul de repartizare a respectivelor cheltuieli, astfel încât acestea nu pot fi împărțite după un alt criteriu printr-o simplă decizie a asociației.
Poate asociația de proprietari să decidă o altă modalitate de repartizare?
Avocatul Gelu Pușcaș atrage atenția că nici comitetul executiv, nici administratorul și nici adunarea generală a proprietarilor nu pot decide o altă modalitate de repartizare pentru cheltuielile pentru care legea stabilește calculul în funcție de cota-parte indiviză.
Acesta explică faptul că norma legală are caracter imperativ, ceea ce înseamnă că modul de repartizare prevăzut de lege trebuie respectat:
„Aplicarea normelor presupune o ierarhie, iar legea este peste ceea ce poate cuprinde o hotărâre a adunării generale sau un statut al unei asociații. Hotărârile adunărilor generale sau deciziile comitetului nu pot fi peste lege”.
Astfel, proprietarii care nu locuiesc în apartamentele pe care le dețin rămân obligați să contribuie la cheltuielile aferente proprietății comune, chiar dacă nu folosesc efectiv liftul, casa scării sau alte instalații și spații comune ale blocului.
Recomandările noastre
