Politica
Analistul politic Ion Coita: Situația din coaliție nu este o simplă criză, este un joc extrem de riscant pentru toți cei implicați
Liderii coaliției - Dominic Fritz, Hunor Kelemen, Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu. Sursa foto: dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
Analistul politic Alexandru Ion Coita a afirmat, marți, că situația din aceste zile de la București nu este o simplă criză în coaliție. „Este poker all-in, jucat simultan pe mai multe mese, cu mizele amestecate și fără ca cineva să controleze pe deplin regulile, într-un moment în care fiecare actor încearcă să își maximizeze spațiul de manevră, fără să aibă certitudinea că înțelege pe deplin mișcările celorlalți”, a scris acesta, într-o postare pe Facebook.
Alexandru Ion Coita: Bolojan vrea să construiască o majoritate cu AUR
Analistul politic a explicat că situația este complicată și că acest joc este „extrem de riscant”, atât pentru cei implicați, cât și pentru societate, afectată de conflicte internaționale și de instabilitatea internă.
„Ilie Bolojan nu testează ipoteze și nu tatonează terenul. Vrea să construiască o majoritate cu AUR. Punct. Faptul că nu a acceptat excluderea AUR din orice negociere viitoare, inclusiv în interiorul BPN al PNL, este expresia unei direcții politice asumate, prin care își deschide deliberat o ieșire din actuala coaliție și, în același timp, își pregătește o alternativă de guvernare funcțională”, a spus acesta.
Alexandru Ion Coita a explicat că, dacă această construcție se conturează într-o formulă „recalibrată, cu un AUR decuplat de George Simion și împins către o variantă mai disciplinată și mai prezentabilă, eventual în jurul unei figuri de tip Dungaciu/Peiu or similar”, atunci nu mai este vorba despre supraviețuire politică sau despre gestionarea unei crize punctuale, ci despre un proiect de guvernare pe termen lung, „ în care Bolojan nu mai apare ca un premier de tranziție, ci ca arhitectul unui nou echilibru politic”.
Petrișor Peiu. Sursa foto: Captură video
Pe ce s-ar fi bazat întregul construct politic al lui Nicușor Dan
Analistul politic a afirmat că întregul construct politic al lui Nicușor Dan s-a bazat „pe un pariu simplu în aparență, dar complicat în execuție”, potrivit căruia stabilitatea poate fi ancorată în relația cu PSD, menținând în același timp o agendă de reformă și un profil politic distinct.
„PSD ca osatură a coaliției — nu din afinitate, ci din matematică politică asumată și gestionată. Dacă Bolojan schimbă însă majoritatea, acest pariu nu este atacat frontal, nu este contestat direct, ci devine pur și simplu irelevant, pentru că Președintele se trezește în fața unei formule pe care nu a proiectat-o, pe care nu o controlează și asupra căreia nu mai are pârghiile clasice de control prezidențial”, a explicat acesta.
El a adăugat: „În mod inevitabil, apare și problema de percepție: riscă să fie văzut ca liderul care a jucat pe termen scurt, mizând pe stabilitatea oferită de PSD, în timp ce jocul real se muta deja în altă direcție. Nu este doar o pierdere de poziție. Este o problemă de credibilitate. Pentru că, în cazul lui Nicușor Dan, principala resursă politică nu este partidul sau rețeaua de putere, ci ideea că vede lucrurile mai clar decât ceilalți”.
Nicusor Dan. Sursa foto: Captură video
Ce opțiuni ar avea PSD dacă iese de la guvernare
Alexandru Ion Coita a afirmat că un PSD scos de la guvernare nu este „slăbit”, ci „eliberat” de costurile unei guvernări dificile, de tensiunile din coaliție și „de erodarea continuă în propria bază sub presiunea unor măsuri inevitabil nepopulare”.
„Diferența este că, de această dată, miza este mai mare. Spațiul politic se reconfigurează, iar o parte din electoratul suveranist rămâne fără un vehicul credibil, odată cu ieșirea din joc a formulelor care gravitau în jurul lui Călin Georgescu. Spațiul nu dispare. Se redistribuie. În acest context, PSD nu mai este doar un partid care iese din guvernare, ci un partid care are în față o oportunitate strategică: fie rămâne într-o zonă de relevanță scăzută, gen modelul social-democrațiilor vestice ajunse la 10–15%, fie capitalizează acest vid și își reconstruiește o ofertă politică mai largă, capabilă să recupereze și din zona suveranistă, într-o formă mai disciplinată și mai credibilă instituțional. Iar dacă reușește această mutare, atunci jocul se schimbă din nou”, a explicat acesta.
Sorin Grindeanu. Sursa: Inquam photos / Geore Călin
Alexandru Ion Coita: „Întrebarea reală nu mai este cine face următoarea majoritate, ci cine capitalizează această reconfigurare”
Analistul politic a declarat că PNL „nu mai joacă doar rolul clasic de partid de guvernare, ci devine contraponderea flexibilă a sistemului — capabil să construiască majorități în ambele direcții, fie cu USR, fie, în anumite condiții, chiar cu un AUR reconfigurat”.
„Practic, capătă libertatea de mișcare a unei regine pe tabla de șah. Și, în punctul ăsta, jocul se simplifică: ai două piese mari — PSD și PNL — și întrebarea reală nu mai este cine face următoarea majoritate, ci cine capitalizează mai bine această reconfigurare”, a afirmat acesta.
Care ar fi, de fapt, problema reală
Potrivit acestuia, problema reală nu ține doar de configurația internă, ci și de momentul în care aceasta se produce.
„Astăzi, presiunea externă este mare, războiul hibrid este o realitate, iar deciziile pe apărare, finanțare europeană și stabilitate macroeconomică sunt din ce în ce mai sensibile. Exact contextul în care ai nevoie de coerență instituțională și de stabilitate, nu de experimente politice. Dacă începi să schimbi majorități din mers, dacă intri într-o logică de improvizație și formule provizorii, statul devine ușor de citit și, prin urmare, ușor de influențat. Ceea ce pare astăzi o mutare politică internă riscă să devină, foarte rapid, un test de reziliență sistemică. România nu își permite să-l piardă. Se joacă ruletă rusească. Cu glonțul pe țeavă. Atenție mare!”, a afirmat Alexandru Ion Coita.
El a adăugat: „În același timp, jocul nu este închis. Există încă spațiu de recalibrare. Pentru Nicușor Dan, miza este să reia controlul asupra dinamicii politice și să readucă actorii relevanți într-un cadru de responsabilitate. Nu prin retorică, ci prin impunerea unei discipline de moment: o revenire la luciditate, la evaluare rece și la decizii asumate, ca într-un examen pe care nu ți-l poți permite să-l ratezi. Pentru că, dincolo de calculele de putere, acesta este, în fond, un test pentru România”
