„Se poate constata că legea limitează în acest fel posibilitatea accesării indemnizației suportate de către stat doar pentru situația unui angajat care are un contract cu normă întreagă activ pe perioada stării de urgență, dar nu prevede în mod expres o astfel de restricție în măsura în care angajatul în discuție are activ un contract cu normă parțială. (…) apreciem că (…) nu se instituie vreo limitare a posibilității de a beneficia de indemnizația de șomaj tehnic suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj în măsura în care angajatul are mai multe contracte individuale de muncă, dintre care cel puțin unul cu normă parțială este activ pe perioada stării de urgență”, a explicat Tania Grigore, director la Ministerul Muncii, scrie avocatnet.ro.

Cu alte cuvinte, în cazul în care un salariat care are două contracte de muncă, unul cu normă întreagă/parțială suspendat și unul cu normă parțială activ, poate încasa atât salariul pe care îl primește ca urmare a contractului activ, cât și indemnizația de șomaj tehnic oferită de stat pentru contractul inactiv.

Formalitățile pentru obținerea banilor de la stat pentru șomajul tehnic trebuie îndeplinite, în acest caz, de angajatorul la care este contractul suspendat

Potrivit OUG 30/2020, un astfel de cumul nu-i posibil doar în cazul în care un salariat are mai multe contracte de muncă, dintre care unul singur e activ, dar este cu normă întreagă.

Suma pentru șomajul tehnic se cere lunar statului pentru perioada stării de urgență din luna anterioară în care salariații au avut contractele suspendate efectiv. Indemnizațiile brute vin în 15 zile de la solicitare.

În maximum trei zile lucrătoare, angajatorii trebuie să achite indemnizațiile nete către salariați, urmând ca taxele aferente să fie declarare și plătite statului în luna următoare.

Pe timpul stării de urgență, statul acoperă, la cerere, indemnizația, dar numai în limita a 75% din câștigul salarial mediu brut, doar pentru zilele de stare de urgență în care salariații au contractele suspendate efectiv.

Conform Codului muncii, norma întreagă implică un program de lucru de opt ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Norma parțială implică un program mai scurt decât cel aferent normei întregi.