La sfârșitul săptămânii viitoare, germanii vor alege un nou Bundestag - camera principală a Parlamentului. Coaliția ,,semafor’’ constituită în 2021, formată din social-democrați, liberali și ecologiști (verzi) s-a dezintegrat la sfârșitul anului trecut, iar guvernul condus de Olaf Scholz a pierdut votul de încredere în Parlament.

Probabil, după 23 februarie - data alegerilor - se va forma un nou executiv condus de Friedrich Merz, lider al opoziției de centru-dreapta (Uniunea Creștin Democrată - UCD, cu ramura bavareză Uniunea Creștin Socială - UCS), în alianță cu Partidul Social Democrat al demisionarului Scholz și cu liberalii. Se va reface  așa-numita ,,Grosse Koalition’’ - ,,Marea Coaliție’’, care a condus Germania până în 2021, cu Angela Merkel la pupitru. Intrarea verzilor într-o viitoare alianță este exclusă datorită opoziției celui mai important lider UCD-UCS, după Merz - poate chiar înaintea lui - Markus Sòder, guvernatorul Bavariei.

,,Alternativa pentru Germania’’ este doar pentru ... Germania?

Alternativa pentru Germania, partid de extremă dreaptă creditat cu 20-23% din voturi, va fi exclus de la guvernare pentru cel puțin un ciclu electoral. Totuși, în ultima vreme, mai ales în chestiunea combaterii imigrației, s-a observat o apropiere a CDU de AfD. La 30 ianuarie - trei săptămâni înainte de alegeri - parlamentarii AfD au votat o moțiune a creștin-democraților cu o serie de măsuri anti-imigrație. Aliați de conjunctură pe subiectul străinilor, Merz și Alice Weidel - liderul AfD - se distanțează pe celelalte teme ale vieții politice, economice și sociale din Germania. Cu aproape un sfert din preferințele germanilor, extrema dreaptă nu poate fi dată la o parte decât prin alianțe de esență politicianistă care încă funcționează și nu doar în Germania. Deocamdată.

În cele ce urmează, voi încerca să analizez rațiunile ascensiunii dreptei extreme pe eșichierul politic german, motiv de preocupare pentru întreg establishmentul politic continental. Întrebarea la care ar trebui să răspund este următoarea: cum s-a ajuns aici și dacă această stare de lucruri - nemaiîntâlnită în Germania de peste nouă decenii - este un pericol pentru democrația din această țară și chiar pentru destinul Europei?

Preocupare la nivel european și nu numai ...

În ultimele săptămâni, unii parlamentari germani au propus interzicerea AfD. Decizia aparține Curții Constituționale, dar odată luată în sensul dorit de deputați, ar deveni o armă cu două tăișuri pentru întreaga clasă politică. Consensul în jurul AfD este major iar interzicerea s-ar putea transforma într-un adevărat bumerang pentru democrația germană. Se vorbește chiar despre o eventuală anulare a alegerilor, dar nu cred că se va ajunge până acolo. Riscurile sunt prea mari.

Partidele de extremă dreaptă sunt între principalele forțe politice din a treia parte a statelor Uniunii Europene, dar preocuparea celor de la Bruxelles - leadershipul NATO și UE - este generată de ceea ce se întâmplă acum în Germania. În septembrie 2024, AfD a obținut 32,8 % în alegerile locale din landul Turingia și 30,6% în Saxonia. Ambele landuri sunt din fosta RDG. Sondajele la nivel federal arată că acest partid va deveni a doua forță politică a țării.

Percepția de azi este mai importantă decât realitatea istorică

Situația este preocupantă pentru că tocmai în Germania nu trebuia să se întâmple așa ceva. Țara rezistase cu succes în fața asaltului extremei drepte care, pas cu pas, creștea în restul Europei Occidentale, începând cu Franța vecină, Austria, Italia. Motivul rezistenței germane era simplu, unic chiar. De-a lungul anilor, statul german a consumat multă energie pentru a menține treaz sentimentul antinazist în rândul populației. Acest mod de a privi lucrurile și de a acționa nu mai are același efect în zilele noastre. Percepția este alta mai ales atunci când adevărul istoric este distorsionat.

În celebra conversație cu Elon Musk, de exemplu, Alice Weidel a susținut că Adolf Hiter era comunist și mulți i-au dat dreptate. Ideologia de tip AfD nu mai este asociată național-socialismului. Timpul a estompat adevărul istoric. În plus, forțele politice de dreapta - CDU/CSU, în speță - și-au schimbat parte a capitalulului ideologic pe tema imigrației, începând cu 2015 când Angela Merkel a suspendat Acordul Dublin III. La vremea respectivă, majoritatea celor sosiți în Germania erau sirieni, cu o bună pregătire profesională, iar țara, cu populația îmbătrânită, avea nevoie de forță de muncă proaspătă. Un an mai târziu, a început seria atentatelor teroriste iar AfD, înființat în 2012-2013, a folosit acest aspect pentru a-și consolida poziția inclusiv în plan electoral, mai ales în Germania Orientală, atrăgând votul tinerilor. În plus, spre AfD s-a orientat și vechea elită a tineretului comunist est-german, exclusă după 1991 din viața politică a țării.

Cum s-a ajuns aici

La originea succesului AfD în rândul noilor generații germane nu pare să fie un tip de radicalism de dreapta cât impresia, larg răspândită între tineri, că impetuoșii verzi și partidele ,,clasice’’ au condus țara către un declin accelerat. Într-o perioadă când totul este mediatizat, aceste partide au creat un adevărat ,,zid de excludere’’ în jurul AfD, desconsiderând-o ca formațiune politică. Politicienii lor au trecut la index temele AfD și au evitat confruntarea personală cu liderii acestui partid. Au neglijat un aspect care le-a adus mari prejudicii electorale: excluderea din discursul politic a unor teme de interes pentru germani numai pentru că erau promovate de gruparea în discuție. În acest mod s-a deschis calea spre celebritate a unor persoane cu o substanță politică discutabilă, care puteau fi neutralizate fără dificultate într-o simplă dezbatere publică. Concluzia: crearea unor ,,giganți’’ politici care acum nu mai pot fi neutralizați. Noi românii ar trebui să luăm aminte....

Ce spun observatorii politici germani

Analiștii germani consideră că AfD ar fi un partid anti-verzi și cred ca este adevărat. Prima victimă nu a fost partidul verzilor, ci CDU, de unde s-au recrutat cei mai mulți simpatizanți ai extremei drepte. Marșul lor spre limita de dreapta a mediului politic a fost determinat de politica din ultimii ani a Angelei Merkel, fiică a RDG-ului, dar dușman declarat al landurilor din est. Și când te gândești că în anii ‘90 și în deceniul următor, CDU avea majoritate absolută în fosta RDG. Acum este la egalitate sau mai jos decât AfD.

Identitatea ideologică a extremei drepte germane se articulează în jurul unui conglomerat suprastructural - să-mi fie iertat termenul ușor marxist - format din idei și concepții naționaliste, eurosceptice și contrare minorităților, mai ales a celor de dată recentă. În plan etic, a adoptat o atitudine conservatoare opunându-se dreptului la avort, de exemplu, sau drepturilor comunității LGBT. În ceea ce privește mediul înconjurător, se distinge prin negarea oricăror concepții privind schimbările climatice și încălzirea globală. În politica externă promovează restabilirea raporturilor cu Rusia lui Putin opunându-se sancțiunilor impuse Moscovei după 2014.

Tik Tok-ul, bată-l vina

Dincolo de componenta ideologică, AfD a depășit cu mult vechile partide pe segmentul comunicării utilizând cu succes rețelele sociale. Între acestea se evidențiază Tik Tok - cine are urechi să audă - unde a proiectat un mesaj accesibil tuturor, în contrast cu narativul de tip clasic, prevalent în media tradiționale. Liderul Alice Weidel și Ulrich Ziegmund, deputat din Saxonia-Anhalt sunt pe podiumul influencerilor germani ai platformei. Creșterea partidului are însă și alte cauze legate de factori istorici, economici - tema o lăsăm pentru un alt articol - demografici și politici, care încă separă landurile din fosta RDG de restul Germaniei. Migrația internă din ultimii 35 de ani - din est spre vest - este tot în favoarea AfD. Cei aproape 4 milioane de germani care au părăsit estul pentru landurile mai bogate din vest sunt între susținătorii și simpatizanții acestui partid. Ca să nu mai vorbim de migrația externă care a reorientat votul politic la nivel național.

În loc de concluzii...

Cu siguranță, AfD nu poate fi un partener de încredere pentru CDU, dar acest lucru nu depinde doar de programul său care uneori se suprapune pe programul centrului-dreapta. Problema ar fi liderii AfD, care la nivel politic și chiar personal, nu depășesc condiția de creații artificiale, pricepându-se să îmbine foarte bine patetismul cu formulele demagogice, deja verificate în timp. Dar leadershipul CDU nu stă pe loc așteptând să se ridice alți lideri în cadrul AfD. Deja, CDU s-a distanțat de vechile poziții ale d-nei Merkel, în special pe temele imigrației, energiei și securității interne.

Corecțiile însă vin prea târziu pentru a recâștiga un electorat care a migrat fără întoarcere spre dreapta extremă. Probabil, calea de urmat a conducerii CDU ar fi un dialog cu liderii regionali ai AfD - cei din eșalonul al doilea - care doresc o construcție politică moderată cu mai puține accente critice la adrea adversarilor. Chestiunea este de durată pentru că ,,centrul’’ condus de Alice Weidel nu va accepta prea ușor ca cineva din interior să lase garda ideologică mai jos.

Acum, problema este integrarea AfD în sistemul parlamentar german așa cum s-a făcut în trecutul apropiat cu verzii și mai demult cu comuniștii integrați între social-democrați. Dialogul nu poate fi inițiat decât de CDU și de el depinde măsura pericolului reprezentat de AfD pentru sistemul democratic german.