Afacerea Ruffini, o înșelătorie de răsunet cu vechi tablouri false. Ca negustor de artă, Giuliano Ruffini, a înşelat timp de zeci de ani muzee şi case de licitaţii cu zeci de falsuri după lucrări ale unor maeştri din vechime – una dintre cele mai pasionante mistere din lumea artei care iese la lumina zilei şi un posibil scenariu de film pentru Hollywood, conform AFP.

Fost jurnalist la Libération, Vincent Noce a condus ancheta timp de 5 ani şi şi-a publicat concluziile în volumul „L’affaire Ruffini” (ed. Buchet-Chastel). O poveste „foarte bine documentată” pentru a dezlega „o uriaşă afacere cu zeci şi zeci de tablouri false”, crede Eric Turquin, expert francez în vechii maeştri.

În urma unei anchete deschise în mai 2014 pentru „fraudă artistică” şi „falsificare”, a fost emis un mandat european de arestare împotriva cetăţeanului franco-italian Giuliano Ruffini.

Un pictor italian pe nume Lino Frongia, suspectat că ar fi executat falsuri, este de asemenea reclamat de justiţia franceză.

În timp ce atrage atenţia că toţi suspecţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, Vincent Noce îşi clădeşte ancheta detaliată pe contactele sale cu un număr important de protagonişti din lumea artei, care au uneori opinii divergente.

„Adevărul nu este niciodată pur şi este rareori simplu”, recunoaştea el, citându-l pe Oscar Wilde.

Curtea de Apel din Milano a autorizat anul trecut predarea celor doi suspecţi justiţiei franceze. Pentru Giuliano Ruffini, ea a indicat însă că nu-l poate însă preda imediat, până la finalizarea unei proceduri paralele în care acesta este acuzat de evaziune fiscală.

Falsul Cranach

Cel puţin şapte opere de artă, atribuite în mod fals lui Parmigianino, El Greco sau lui Cranach, se află în atenţia justiţiei franceze. Unele dintre aceste falsuri au fost vândute pentru valori record în licitaţii, aşa cum s-a întâmplat cu falsul Cranach cumpărat pentru 7 milioane de euro de prinţul de Liechtenstein.

Prezenţa lianţilor sau a pigmenţilor din secolul XX, depistată târziu în mai multe dintre picturi, dovedeşte că acestea sunt falsuri.

Giuliano Ruffini, 75 de ani, un bărbat deosebit de şarmant, conform jurnalistului, trăieşte între Parma şi Reggio-Emilia, la fel ca şi pictorul Lino Frongia.

„Începând cu anii ’90 el a vândut, în cea mai mare parte prin intermediari, zeci dacă nu sute de tablouri. Unele dintre aceste tablouri au fost expuse de marile muzee ale lumii. Niciunul dintre ele nu avea un istoric de provenienţă clar. Ceea ce este cel mai surprinzător este faptul că muzeele, galeriile şi casele de licitaţii nu au căutat să cunoască istoria de provenienţă a picturilor, lăsându-se seduse de fineţea reproducerilor”, susţine Vincent Noce.

„Acest lucru demonstrează marea neglijenţă a experţilor şi curatorilor care nu şi-au pus întrebări cu privire la absenţa informaţiile de provenienţă ale operelor şi s-au mulţumit doar să le examineze vizual (uneori chiar prin intermediul unor fotografii), fără a apela la studii de laborator”, mai susţine jurnalistul francez.

Afacerea Ruffini, o înșelătorie de răsunet cu vechi tablouri false. A făcut numeroase victime

Eric Turquin recunoaşte: „Ne-a luat mult timp, inclusiv mie, să înţelegem. Ruffini a păcălit mari muzee şi a făcut numeroase victime. Falsul este pentru operele de artă ceea ce este dopajul pentru sport. Ruffini nu putea acţiona decât printr-o reţea de complici. Probabil că a colaborat cu mai mulţi falsificatori. S-a folosit de prietenii, de oameni de paie, inventa date despre provenienţa picturilor”.

Abia după ce Ruffini şi unii dintre intermediarii săi au început să se certe cu privire la împărţirea banilor, în 2015, Vincent Noce a primit vizita unui prim astfel de complice, apoi a unui al doilea, care l-au pus pe pista sistemului de acţiune folosit de Ruffini.

Ruffini susţinea că în principal nu a făcut decât să vândă tablouri din colecţia tatălui vechiului său prieten, Andrée Borie, o colecţie a cărei existenţă nu a fost însă niciodată semnalată, remarca Vincent Noce.

De asemenea, în apărarea sa, Ruffini i-a explicat că nu a vândut niciodată opere despre care ar fi susţinut că îi aparţin unui maestru sau altuia. El vindea opere despre care spunea că sunt ”atribuite” unuia dintre maeştri, iar apoi experţii de la muzee şi casele de licitaţii validau ipoteza unor lucrări autentice.

În ceea ce-l priveşte pe Lino Frangia, un excelent copist al vechilor maeştri, acesta s-a apărat susţinând că nu este un falsificator.

Ancheta lui Noce dezvăluie şi episoade de-a dreptul comice, aşa cum a fost când agenţi ai brigăzii fiscale italiene, care au percheziţionat locuinţa lui Ruffini în contextul suspiciunilor de evaziune fiscală, nu au considerat drept suspectă prezenţa unui cuptor într-o spălătorie din ferma în care locuia negustorul de artă… chiar dacă în cuptor se afla un tablou pus la uscat.

Sursa: Agerpres