„Afacerea El Greco” - statul român a rămas fără 42 tablouri de patrimoniu! Recent, s-a anunțat că un tablou de El Greco, parte a Galeriei de tablouri lăsate de Regele Carol I statului român va fi vândut. Se va vinde la o licitație internațională pe 5 februarie 2025. Am numit generic „Afacerea El Greco”, pentru că tabloul respectiv este numit „San Sebastian”. El a fost pictat de pictorul spaniol de origine greacă El Greco (1541-1614). La New York, prețul de pornire este de circa 9 milioane dolari.

Regele Carol I a lăsat deviza: „Nimic pentru mine, totul pentru țară”. Atât testamentul său cât și  o înțelegere a Regelui Ferdinand cu fiul său Carol au stipulat clar că tablourile din „Galeria de Tablouri” aparțineau statului român. Mult timp, a fost o enigmă dacă Regele Carol al II-lea, sau Regina Elena și Regele Mihai au scos din țară ilegal 42 tablouri.  De drept, ele aparțineau statului român. În rândul celor 42 de piese de artă, 6 tablouri  erau pictate de El Greco. Erau și tablouri semnate de  Tizian, Jan Bruegel, Van Dyck, Frans Snyders. Era chiar și un tablou semnat de Rembrandt.

Afacerea El Greco  - Testamentul Regelui Carol I

Regele Carol I a folosit veniturile sale din lista civilă, apoi din 1884, cele primite din gestionarea Domeniilor Coroanei pentru a cumpăra 219 tablouri de mare valoare.  Acestea au fost cumpărate de la consulul german Felix Bamberg de Messina. În 1879, a cumpărat 94 tablouri, în 1886, 74 tablouri. În 1889, a cumpărat ultimele 50 tablouri. Bibliotecarul regal Leo Bachelen a inventriat 214 tablouri din cele 219 cumpărate de Regele Carol I. A fost creat un catalog ilustrat.

Testamentul Regelui Carol I arată că „Afacerea El Greco” a încălcat drepturile statului român. Testamentul olograf al Regelui Carol I din 19-26 februarie 1899, prevedea o informație cheie la Alin.2 de la pagina 5!

Regele scrisese: „Galeria mea de tablouri tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelen va rămâne pentru tot de una și în întregul seu în țară ca proprietate a Coroanei României”

„Afacerea El Greco” este ilegală și pentru că Regele  Ferdinand a avut o înțelegere clară în 1927, cu fiul său Carol. Carol era în exil și scos din linia succesorală.

Regele Ferdinand notase: „În consecință, recunoaște maiestății sale regelui Mihai: castelul Peleș, cu toate celalte castele și stabilimente cu mobilele cuprinse între însele, afară de tablourile și colecțiile de arme din Castelul Peleș lăsată de defunctul rege Carol Coroanei României.”

Trebuie precizat că prin noțiunea de „Coroana României” se înțelegea Statul Român și nu Familia Regală sau Casa Regală a României!

„Afacerea El Greco”  - cine a scos din țară cele 42 de tablouri? Documente ale CNSAS vorbesc chiar de investigații ale CIA!

„Afacerea El Greco”, adică înstrăinarea a 42 de tablouri are o istorie a sa. Debutează, conform teoriilor emise de istorici și specialiști în artă și patrimoniu, fie în 1940, fie în 1947. Adică, s-au emis două ipoteze. Prima a fost că în 1940, Regele Carol II, după abdicare când a părăsit România le-a scos din țară în trenul său. A doua, mult mai plauzibilă a fost că  în noiembrie 1947, Regina Elena, mama Regelui Mihai și fosta soție a Regelui Carol al II-lea ar fi scos tablourile din țară, alături de fiul ei. Se știe că Regele Mihai și Regina Elena au mers la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II-a, la 20 noiembrie 1947.

Primul document de la CNSAS reprezintă o notă (un istoric al problemei) redactată de către Ministrul de Externe Ștefan Andrei la data de 1 septembrie 1983. Ea conține sinteza demersurilor românești de a recupera cele 42 de tablouri. CIA, în anii 1949-1950, studiase situația materială a fostului Rege Mihai în momentul ajungerii în Vestul Europei după 3 ianuarie 1948 când părăsise România, după abdicarea la 20 decembrie 1947 de pe tronul României. În 1950, Mihai și Carol s-ar fi întâlnit în secret unde era posibil ca fiul Mihai să fi fost ajutat de tatăl său, Carol al II-lea.

„Duduia”, „Operațiunea 33” - serviciile secrete românești trec la acțiune

„Afacerea El Greco” a fost monitorizată începând cu anul 1975.  CIE (Centrala de Informații Externe) a elaborat la 29 ianuarie 1983, documentul secret 00042 arăta că 23 de tablouri erau deja în colecții particulare străine! Serviciile românești reușiseră să intre în posesia unor dosare ale istoricului francez Daniel Leopold Wildenstein (11 septembrie 1917 - 23 octombrie 2001), cunoscut negustor de artă. Așa s-a u aflat date despre 19 tablouri. Adică erau indicații despre cel ce voia să le vândă.

De fapt, Ernest Urdărianu, omul de încredere al lui Carol al II-lea a oferit informația că nu Carol al II-lea scosese tablourile din țară. El a spus că fosta soție a acestuia, Regina Elena și fiul ei, fostul Rege Mihai I au făcut asta. În consecință, în 1977, s-a început acțiunea de recuperare. Aceasta a durat până în 1985, când i s-a pus capăt brusc.

Momentul Prado 1982, Madrid

Serviciile românești au aflat că la Muzeul Prado din Madrid, în 1982, urmau să fie expuse  două tablouri semnate „El Greco” . Era o expoziție dedicată acestui mare pictor al lumii.  Două tablouri de El Greco au fost în 1941, în Tezaurul BNR. Apoi au ajuns la Săvârșin în 1944. Apoi, au ajuns la Sinaia în 1946. Așadar, nu le putea lua regele Carol al II-lea care plecase în 1940!

În 1978, informații de la Casa de Licitații Sotheby din Londra arătau că într-o colecție particulară, erau 18 din cele 42 de tablouri. Din datele obținute de la Daniel Wildenstein, un  document datat 1975, reieșea o acțiune a acestuia. Contra unui comision de 10 la sută, el urma  să vândă două tablouri de El Greco, Portretul Canonicului Bosio și San Sebastian. Cele două tablouri aveau minim valoarea  de 1.750.000 de dolari americani (echivalentul a 8.300.000 dolari americani în 2018). Vânzătoare era desemnată firma Hamilton Corporation SA/ Acționarul ei secret era fostul rege Mihai.

Stoparea acțiunii românești de recuperare (1985)

Pamfil Ripoșanu, un avocat care avusese o legătură cu fiica lui Petru Groza, fugise în Vest în 1947. El a fost avocat al României Socialiste în acțiunile de recuperare. El aflase că 10 sau 29 tablouri din cele 42 ar fi ajuns la Union Bank of Switzerland (UBS) în noiembrie 1947, când Regele a mers la nunta Elisabetei, la Londra.

La 28 ianuarie 1985, acum 40 de ani, o notă a CIE arăta că lotul de 42 tablouri ar fi valorat 100 milioane dolari atunci. În 28 ianuarie 2025, valoarea întregii colecții ar fi de 293,313,197.03 dolari (peste 293 millioane dolari). Elena Ceaușescu a motivat în 1985, că nu mai trebuia cheltuită valuta țării . Deci pentru aceste acțiuni externe costisitoare nu se mai cheltuia nimic. România tăia de peste tot ca să plătească datoria externă.