De numele lui Nicolae Malaxa se leagă foarte multe povești, unele ele căzând chiar în prăpastia legendei. Unul dintre cele mai interesante amănunte este acela că nimeni nu poate ști cât de bogat a fost industriașul român. Averea lui era, pur și simplu, incalculabilă. Era atât de influent, încât inclusiv Regele îi sprijinea inițiativele, în schimbul genților de bani pe care Malaxa i le trimitea în mod regulat.

Născut la Huși, în anul 1884, din mamă și tată aromâni, Nicolae Malaxa pleacă, după terminarea liceului, în circumstanțe incerte, să studieze în Germania, la Universitatea Politehnică din Karlsruhe.

Primele fabrici

Viitorul industriaș revine în țară și, având un spirit antreprenorial, începe să construiască afaceri.

Mai întâi, el deschide o fabrică de ulei vegetal, Mândra Bârlad, care funcționează chiar și astăzi. Malaxa nu stă pe gânduri și se extinde în zona Bârladului.

Înființează un atelier de prelucrări mecanice prin aşchiere, apoi o turnătorie. Urmează un atelier de reparații auto, ba chiar și o șscoală de ucenici. La nici 30 de ani, numele Malaxa începea să se facă auzit.

El își îndreptă atenția spre București unde înființează, în 1921, un atelier de fabricare de material rulant, unde se reparau locomotive şi vagoane de tren.

După doi ani, Nicolae Malaxa încheie un contract cu Căile Ferate Române, de la care primește o sumă de bani cu care pune pe picioare, o uzină pentru producerea materialului rulant de calea ferată, situată în zona Titan. Fabrica va deveni cea mai mare din Europa din acest domeniu.

Mai târziu, după naționalizare, aceasta avea să se numească "23 august", iar după 1990, "Faur".

Prima locomotivă românească

În 1928, se produce evenimentul pe care toată țara îl aștepta. Pe poarta fabricii avea să iasă prima locomotivă românească: Malaxa.

A urmat fabrica de ţevi fără sudură din oţel “Malaxa Tub”. Aceasta va deveni, pe timpul comuniștilor, Uzina Republica.

Prima locomotivă diesel din România va aparține tot lui Malaxa, și va fi dată în folosință în 1938. La scurt timp, un lot de 28 de locomotive va fi livrat Căilor Ferate Române.

În această perioadă, Nicolae Malaxa devine bun prieten cu regele Carol al II-lea, care îi facilitează contractele cu statul român.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Malaxa trimitea la stat 98% din producţie.

Sechestrul din 1941

Povestea se închieie, însă, în 1941, când, sub pretextul că ar fi colaborat cu legionarii, autoritățile îi sechestrează uzinele.

Speriat, Malaxa a încercat să fugă din România, dar nu a reușit să facă rost de pașaport.

Între timp, fiica sa, Irina, s-a măritat cu savantul George Emil Palade. Acesta este singurul român care a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, în anul 1974.

După venirea comuniștilor la putere, Malaxa a fost tratat ca persecutat al regimului Antonescu. Comuniștii i-au permis să transfere sute de milioane de dolari în bănci americane și i-au dat înapoi trei dintre fabricile sale.

Dar la naționalizarea din 1948, a pierdut tot. A fugit în Statele Unite ale Americi unde a reușit, cu greu, să obțină un permis de ședere.

Condamnat la moarte

În România, el a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist. Nicolae Malaxa a murit în anul în anul 1965, la New Jersey, SUA. În septembrie 2006, statul i-a despăgubit pe moștenitorii săi, cărora le-a emist titluri de despăgubire în valoare de 360 milioane dolari americani. Acestea au fost transformate în acţiuni la Fondul Proprietatea.