Justitie
Adrian Severin, STRIGĂT, din SPATELE GRATIILOR! ”Cum poți să îți demonstrezi nevinovăția în fața unor judecători?”
Aflat în spatele gratiilor, fostul europarlamentar Adrian Severin condamnat definitiv, în noiembrie 2016, de instanța supremă la 4 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, a publicat o postare devastatoare despre cum se petrec lucurile în Justiție. Acesta susține că orice persoană nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, ci procurorii sunt cei care trebuie să aducă probe că o persoană a săvârști o faptă penală. Mai mult, acesta susține că deși a adus probe în apărarea sa judecătorii nu au ținut cont de ele.
Cum să ne dovedim nevinovăția?
"Mulți mi-au spus în acești ani că trebuie "să îmi dovedesc nevinovația" în raport cu acuzele care mi se aduc. I-am auzit, de altfel, și pe mulți acuzați declarând la ieșirea de la parchet sau de la tribunal că își "vor dovedi nevinovăția". Pe un plan mai filosofic a fost proclamată și teza potrivit căreia este bine că procurorii încep urmărirea penală chiar și fără indicii serioase, pentru că astfel avem prilejul "să ne dovedim nevinovăția".
Trec peste această inepție - de fapt, un principiu nedemocratic, căci într-un stat al libertăților civile, acuzatorul trebuie să răstoarne prezumția de nevinovăție probând vina acuzatului iar nu invers - pentru a întreba: cum poți să îți demonstrezi nevinovăția în fața unor judecători care nu îți admit nici o probă în acest sens?'
Ne puteți urmări și pe Google News
Cazul meu - "bani pentru amendamente" - este edificator. ICCJ în complet de trei judecători mi-a refuzat toate probele solicitate în apărare. Toate! Săptămâna trecută, ICCJ în complet de cinci judecători a făcut același lucru. Motivul? Sunt inutile! De ce sunt inutile? Mister! Nu se oferă nici un argument. Pot înțelege doar ca sunt "inutile" pentru cei ce vor să mă condamne.
În acuzarea mea DNA s-a folosit de două probe principale: mărturia a doi jurnaliști ai unui ziar de scandal din Marea Britanie (The Sunday Times), cercetați și condamnați în țara lor pentru practici nedeontologice care au dus la "deformarea cu rea credință a realității" - considerată ca probă directă; înregistrarea audio-video a convorbirilor dintre mine și acei jurnaliști, realizată cu camera ascunsă și pusă la dispoziție chiar de către ei - considerată ca probă indirectăDNA nu a prezentat nici o probă care să ateste că înregistrarea audio-video pe care a primit-o și pe care se bazează este originală, integrală și autentică.
Sunt în posesia mai multor probe - printre care și raportul unui expert tehnic - care arată că înregistrarea este 100% prelucrată. Adică este un fals.
Instanța de fond a refuzat să le ia în considerare. În sentința sa nici nu face vreo referire la ele; ca și când nu ar exista. Acum, instanța de apel, pe urmele celei de fond, respinge cererea mea ca un expert desemnat de judecători să verifice autenticitatea înregistrării. Motivul este același: expertiza este inutilă. În asemenea condiții cum să îți "dovedești nevinovăția"?
Cu privire la cei doi jurnaliști britanici care au acționat ca agenți provocatori, am prezentat scrisoarea prin care procurorii DNA îi instruiau cum să răspundă la interogatoriu astfel încât să nu îmi permită apărarea. Am prezentat, de asemenea, corespondența dintre DNA și respectivii "martori" prin care aceștia erau avertizați în legătură cu întrebările pe care li le va pune instanța. În orice țară civilizată asemenea martori ar fi fost compromiși. Ei nu ar mai fi putut fi folosiți de acuzare. La noi, probele mele referitoare la lipsa de credibilitate a mărturiei lor au fost ignorate. Pentru judecători ele nu există.."
Recomandările noastre
