Nicu Ceaușescu, „băiat de gașcă” sau un „scandalagiu stricat”? Opinii pro și contra „prințișorului” familiei Ceaușescu.

Nicu Ceaușescu a beneficiat de multe pagini nu tocmai laudative în cartea „Orizonturi roșii” a generalului Pacepa, care a defectat la americani în vara lui 1978.

Nicu Ceaușescu  -  viață de „prinț”, sfârșit de „cerșetor”

Nicu Ceaușescu a trăit numai 45 de ani între 1 septembrie 1951 și 26 septembrie 1996. S-a născut la București, înainte ca tatăl lui să intre în Biroul Politic al PMR și a murit la aproape 7 ani de la execuția tatălui și mamei sale. I s-a spus „prințișorul” fiindcă era singurul copil al Ceaușeștilor care a intrat în politica mare.  Cartea lui Pacepa nu-l zugrăvea prea onorabil. Cartea fusese adusă ilegal în România socialistă încă din 1986 și circula bătută la mașină.  După 1990, a avut tiraje amețitoare. Lumea voia să știe despre Ceaușești și „palatele de aur”.

Nicu Ceaușescu era văzut ca un bețiv, afemeiat, abuzator, colecționar de vedete în acea carte. Secretar la Tineret, s-a ocupat de Canalul Dunăre Marea Neagră și șantierele tineretului. A fost trimis de Elena Ceaușescu la Sibiu. Nu neapărat să se pregătească de politica mare, pur și simplu ca să fie luat din mijlocul anturajului lui: Mădălin Voicu, Serghei Mizil, Jean Maurer îi erau prieteni  și colegi de șprițuri. Ei au spus, din contră, Nicu nici nu bea prea mult, nici cu femeile nu excela. Serghei Mizil a povestit că Elena Ceaușescu a pus capăt brutal dragostei lui cu Donca Mizil, Și el s-a răzbunat, refuzând să stea măcar o noapte în pat alături de soția aleasă de maică-sa, Poliana Cristescu de la Pionieri.

Nicu Ceaușescu a murit din cauza unei afecțiuni la esofag, S-a mai adăugat și înjunghierea de la TVR când a fost adus de revoluționari și îmbrâncit, scuipat, La proces, a fost apărat de avocata Paula Iacob, I se confiscase tot, nu mai avea nici CEC-ul de la mama sa. Ultimii 7 ani din viață i-a trăit între pușcărie și spitale. Câțiva prieteni și prietene l-au ajutat să nu-i lipsească nimic în pușcărie și nici după eliberarea condiționată. Tot prietenii l-au ajutat și să se trateze la Viena, unde și-a găsit sfârșitul.

Nicu Ceaușescu - un om bolnav de boala căruia știa CIA

Nicu Ceaușescu era bolnav iar romanul lui Sidney Sheldon, Morile de Vânt ale Zeilor o spune explicit. La fel și filmul ecranizat de americani înainte de 1989 reia subiectul. Teza asigurării succesiunii a fost lansată chiar de Securitate și răspândită de CIA. Evident, se dorea degradarea poziției lui Ceaușescu, el însuși suferind de diabet în fază avansată, pentru că el ura să se vorbească de succesiune cât trăia. Mai erau activiști comuniști care voiau locul lui Ceaușescu, Nicu fiind adversarul lor.

Tocmai de aceea, oprobiul public a fost aruncat asupra lui la Revoluție. Atunci „Ceaușescu” era un nume urât, chiar și cei care nu aveau vreo legătură cu familia dictatorului au ajuns să se teamă. Înjunghierea sa a fost pusă pe seama unei răzbunări. Era doar moștenitorul celui mai înjurat fiu al poporului în acele zile.  Ultima sa prietenă înainte de 1989 a fost cântăreața de operă Daniela Vlădescu. A fost prins alături de ea, în Oltcit-ul ei când plecase de la Sibiu, la București.

Nici vărul lui, Emil Bărbulescu nu-l zugrăvește prea bine în autobiografia sa numită „Nicolae Ceaușescu a fost unchiul meu”. Acesta spune că și în pușcărie, Nicu avea atitudinea sfidătoare față de el, deși erau veri primari.

Revoluția de la Sibiu

Nicu era destul de rupt de realitate. „De cân Armata nu mai ascultă ordinele Partidului?” a întrebat când a aflat că Armata era cu Poporul. I s-a trimis pe 18 decembrie un detașament special de Securitate la Sibiu. Acum nu se știe dacă să-l apere sau să se extindă hărmălaia și lumea să-l îbnjure pe el. Se știa că lumea arunca cu scrisori în mașina lui cu care ieșea la plimbare iar că la Sibiu în general nu era lipsă de produse. Se mai spune că mama lui îi trimitea cu avionul mâncarea de regim în container sigilat de la București, la Sibiu. Evident, s-au scris multe și poate se vor mai scrie. În cele din urmă, Nicu a fost una din victimele Istoriei. Cel puțin, îi dăm dreptate când spunea: „un copil nu-și poate alege părinții”.

Sursa foto: Arhivă