Profesorul Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române, directorul Insitututul de Sociologie „Dimitrie Gusti”, refondator al școlii sociologice românești și important autor aplecat asupra conceptelor de geopolitică și noologie, ne oferă opinia sa de mirean despre Referendumul pentru Căsătorie din 6 și 7 octombrie.

-Domnule profesor, intru direct în subiectul zilei și al anului: Este amenințată căsătoria? Se justifică Referendumul?

 

Academicianul Ilie Bădescu: Da, iată cele două întrebări cheie pentru a lămuri necesitatea unei precizări normative referitoare la definirea căsătoriei ca fiind instituția bazată  pe legătura liberconsimțită dintre un bărbat și o femee. Dacă această instituție nu este amenințată, atunci imperativul ocrotirii ei prin norma legii fundamentale nu se justifică. Însă căsătoria dintre un bărbat și o femeie este amenințată printr-un asalt care atinge vârsta de 200 de ani a ideologiilor antifamiliste și parafamiliste, care toate lovesc în instituția căsătoriei dintre un bărbat și o femeie ca fiind calea de acces la progenie și la părinție. Strategia acestor atacuri este vicleană, fiindcă atacul a îmbrăcat forma unei opoziții false dintre persoanele cu altă orientare a intimității, pe care legiferarea căsătoriei nu-i afectează, și persoanele care susțin normativizarea constituțională a căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Aceasta este o falsă opoziție fiindcă legalizarea explicită a acestei căsătorii nu neagă nimic, ci doar afirmă, precizează, explicitează. Dovadă sunt cele două articole din Constituție, 26 și 48, care îi protejează și pe unii și pe alții, doar că articolul 48 este imprecis și pentru a rezista asalturilor ideologiilor antifamiliste, se cere o definiție clară, ne-echivocă a instituției căsătoriei.

 

Dacă am admite această falsă opoziție, am aluneca într-o cecitate fiindcă am pierde puterea de a privi mai adânc la actorii și procesul real al producției acestor ideologii antifamiliste și parafamiliste. Este suficient să ne amintim că acest experimentalism antifamilist s-a derulat în Ungaria lui Bela Kuhn sub coordonarea lui G. Lukacs, care era comisar pentru cultură în guvernul bolșevic al acestuia. În viziunea bolșevicilor, familia tradițională exploatează femeiea și în corelație cu ordinea patriarhală ea generează capitalism. Ca urmare, o asemenea familie trebuie distrusă în cadrul revoluției comuniste mondiale. G. Lukacs se întreba, explicit, la fondarea Institutului pentru studii sociale în 1923 la Frankfurt: „Cine ne va salva de civilizația occidentală?” A. Gramsci subliniase că „atâta timp cât muncitorii vor avea un suflet creștin, ei nu vor răspunde apelurilor revoluționare” (Lynid, p 14). Prin urmare ținta acestor ideologii ale asaltului împotriva familiei tradiționale și a căsătoriei heterosexuale este una adâncă: civilizația europeană de substrat iudeo-creștin. Să explicăm mai din profunzime și mai aplicat fiindcă spațiul nu ne permite să examinăm întregul tablou al chestiunii.

 

-Cum definiți acest asalt al ideologiilor anti și parafamiliste, după cum le denumiți Dvs.?

 

-Noile ideologii parafamiliale maimuțăresc familia și sentimentele legate de ea. Toate stările așezate care compun rânduiala familiei devin, prin aceste ideologii, ipotetice, chiar arbitrare. Grija naturală a femeii pentru familie este denumită comportare genizată, ca și cum asumarea genului ar fi o chestiune artificială, ba chiar negativă fiindcă ar obliga femeia să se ignore pe sine (sinele ei însuși, iată, devine ipotetic) și, genizându-se, adică, intrând în rolul de femeie, să se comporte ca femeie. A fi femeie nu mai ține de sinele ei profund, ci este socotit un comportament genizat, adică un fel de constrângere derivată din rolul de femeie.

 

Comportamentul feminin nu mai este socotit natural, genuin ci rezultat al genizării, autoimpusă prin adoptarea rolului de femeie ori impusă ca un efect al dominației masculine. Altminteri, femeia n-are de ce să se simtă și să se comporte ca și cum ar fi femee, fiindcă în această interpretare genul este un construct social. În viziunea ideologiei despre gen ca fiind un construct social bărbații în competiția lor pe piața muncii ar fi recurs la manipularea genului folosind, între altele, în mod viclean, cultul „adevăratei feminități”, care ar consta în propagarea masculină a ideii și deci a modelului patriarhal al femeii al cărei statut se reduce la „reproducere, îngrijirea copiilor și munca domestică”. Prin urmare, nașterea de copii nu este rodul unei vocații, ci efectul vicleniei bărbaților, iar îngrijirea copiilor nu izvorăște din dragostea maternă, ci din același viclean cult al „adevăratei feminități”.

 

Această interpretare derivă desigur dintr-o ideologie pe care specialiștii o raportează fie la mai vechea doctrină socialistă ori la cea de tip liberal postmodern, încadrabile amândouă în formele excesive ale feminismului. În toate aceste variante, trebuie precizat că asemenea viziuni nu-și au rădăcinile în feminitate, ci în diverse ideologii asupra feminității, pe care interesele antifamiliste de felurite sorginți le propagă apoi în numele unei false libertăți feminine sau de gen. Încet, încet se strecoară ideea eronată că libertatea femeii nu este înlăuntrul familiei ci în afara ei și acesta este motivul pentru care familia constituită prin căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie trebuie ocrotită în legea fundamentală a unei societăți.

 

Altfel căsătoria „naturală” nu se poate apăra de asaltul ideologiilor antifamiliste sau parafamiliste, care susțin toate teza caracterului demodat al familiei monogame, a naturii „arhaice” a codului familiei heterosexuale, a irelevanței religiei în chestiune, ca și cum între credință și familie ar trebui ridicat un zid de netrecut. Ideologiile antifamiliste și parafamiliste au fost abil așezate la adăpostul unor teorii și orientări feministe, care au ceva în comun: îndemnul la revolta împotriva familiei monogame compusă dintr-un bărbat și o femeie prin căsătorie liber consimțită pe care o alocă „patriarhatului” astfel că războiul devine unul total, îndreptat împotriva culturii tradiționale și contra învățăturilor scripturistice, a tuturor învățăturilor revelate. În mod explicit, în Europa, ținta este fundamentul iudeo-creștin al civilizației de tip european, care este un obstacol în calea Melting-potului globalist.

 

-În acest sens, cum interpretați chemarea la Referendum a Patriarhul României, PF Daniel - „Să spunem DA familiei binecuvântate de Dumnezeu”?

 

-Chemarea la Referendum este o chemare defensivă. O variantă radicală a asaltului ideologic contra familiei monogame hereosexuale propune noțiunea „reprimării de gen” și susține că factorul acestui tip de opresiune ar fi chiar heterosexismul. Nașterea de copii și îngrijirea copiilor sunt, în această viziune, expresia reprimării de gen, adică a reproducerii dominației masculine asupra femeii. După cum se vede totul este răsturnat, anarhizat și această anarhie în gândire aduce după sine, cum ne învață A. Comte, anarhie socială și deci dezordine totală. Așadar, pentru România, Referendumul pentru Căsătorie este, iată, și un instrument de prevenire a acestui tip de anarhie, primejdios pentru ordinea socială în ansamblul ei.

Prin urmare, chemarea la Referendum este o chemare defensivă, la apărare de primejdia anarhizării gândirii care devine astfel antecamera anarhiei instituționale. Referendumul este, în esența lui, defensiv, nu ofensiv, susține ceva, nu atacă, apără, nu agresează. Ca atare, Referendumul este un imperativ civilizațional, întru apărarea firescului și a ordinii sociale așa cum a fost lăsată de Dumnezeu. În acest sens, așa este, cum spune Părintele Patriarh: este un demers de apărare a Sfinte Taine a Căsătoriei, prin care se continuă binecuvântata lucrare a lui Dumnezeu pe pământ. În fapt, cei care se împotrivesc Referendumului atentează direct la acestă Sfântă Taină și la rezultatul ei minunat, copiii, viața. Să o apărăm!