Martorii au dat declaraţii contradictorii, în timp ce dosarul ar putea să aibă vicii în privinţa administrării probelor de către DNA Ploieşti.

Acestea sunt motivele pentru dosarul familiei Cozma a fost rejudecat. Însă motivarea deciziei de rejudecare e dată publicităţii abia la un an după punerea ei în practică.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat azi publicităţii motivarea în baza căreia un complet de cinci judecători a decis trimiterea către rejudecare a acestui dosar. Decizia a fost luată în data de 26 martie, anul trecut.

Decizia de rejudecare a venit după ce fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cozma, fusese condamnat, în primă instanţă, la opt ani de închisoare, iar fiul să, Vlad Cozma, la cinci ani de închisoare.

"Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, în speţă, o parte din martorii şi inculpaţii audiaţi în faţa instanţei de control judiciar, pe ale căror depoziţii instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de condamnare, au oferit informaţii contradictorii prin raportare la cele declarate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească în fond, de natură să pună sub semnul întrebării legalitatea şi loialitatea administrării probatoriului în faza de urmărire penală, cu posibile consecinţe asupra reţinerii existenţei faptelor şi a săvârşirii lor de către inculpaţi", arată motivarea trimiterii spre rejudecare a acestui dosar.

În acelaşi timp, trimiterea dosarului spre rejudecare are la bază şi aspectul legat de formularea acuzaţiilor faţă de cei doi inculpaţi. Anume că acele acuzaţii să fi apărut în urma unor presiuni care să fi fost exercitate de procurori.

În acelaşi timp, nu se exclude ca unele probe să fi fost administrate fără respectarea legii.

"Unele se referă la împrejurări neesenţiale, nerelevante pentru aflarea adevărului şi corecta stabilire a situaţiei de fapt, dar altele pot afecta judicioasa desluşire a stării de fapt şi, în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În contextul cauzei, instanţa de control judiciar constată că precizările făcute în faţa instanţei de control judiciar, cu privire la condiţiile în care au fost făcute denunţurile privind faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, nu pot fi privite ca fiind simple afirmaţii făcute pro cauza, având ca unic scop disculparea martorilor de consecinţele penale ale faptelor lor, revenirea în instanţă a martorilor denunţători asupra celor declarate iniţial evidenţiind posibilitatea ca formularea acuzaţiilor să se fi realizat ca urmare a presiunilor exercitate de organul de cercetare penală.

Astfel, în cauză s-a conturat suspiciunea că o parte a probatoriului în cursul urmăririi penale a fost obţinut printr-o serie de acţiuni ce contravin flagrant prevederilor legale în activitatea de administrare a probatoriilor în cursul unui proces penal.

Totodată, se constată că aspectele învederate nu au fost supuse cenzurii instanţei de fond care, dispunând condamnarea inculpaţilor, nu a putut examina depoziţiile martorilor sus-menţionaţi prin raportare la ansamblul materialului probator administrat în cauză şi prin prisma celor aduse la cunoştinţa instanţei", se arată în motivare.