Fostul președinte din Uruguay, José Mujica, cunoscut sub numele de „Pepe” și devenit celebru ca „cel mai sărac președinte” din Lume, a murit la vârsta de 89 de ani.

Fostul președinte din Uruguay, mort la 89 de ani

Fostul luptător de gherilă, care a condus Uruguay între 2010 și 2015, s-a remarcat prin stilul său de viață modest.

Actualul președinte Yamandú Orsi a anunțat moartea predecesorului său pe X, scriind: „Vă mulțumim pentru tot ce ne-ați dat și pentru dragostea voastră profundă pentru poporul vostru”.

Cauza morții politicianului nu este cunoscută, dar se știe că suferea de cancer la esofag.

Din cauza modului simplu în care a trăit ca președinte, a criticilor sale la adresa consumerismului și a reformelor sociale pe care le-a promovat - care, printre altele, au însemnat că Uruguayul a devenit prima țară care a legalizat consumul recreațional de marijuana - Mujica a devenit o figură politică binecunoscută în America Latină și nu numai.

Un președinte și multe controverse

Popularitatea sa globală este neobișnuită pentru un președinte al Uruguayului, o țară cu doar 3,4 milioane de locuitori, unde moștenirea sa a generat și unele controverse.

De fapt, chiar dacă mulți aveau tendința de a-l vedea pe Mujica ca pe cineva din afara clasei politice, nu era chiar așa.

El a spus că pasiunea lui pentru politică, precum și pentru cărți și lucrul pământului i-a fost transmisă de mama sa, care l-a crescut într-o casă de clasă de mijloc din Montevideo, capitala Uruguay.

În tinerețe, Mujica a fost membru al Partidului Național, una dintre forțele politice tradiționale din Uruguay, care mai târziu a devenit opoziția de centru-dreapta la guvernul său.

Luptător în gherilele comuniste. Două evadări din pușcărie

În anii 1960, el a contribuit la înființarea Mișcării de Eliberare Națională Tupamaros (MLN-T), un grup de gherilă urbană de stânga care a comis atacuri, răpiri și execuții, deși a susținut întotdeauna că nu a comis nicio crimă.

Influențat de revoluția cubaneză și de socialismul internațional, MLN-T a lansat o campanie de rezistență clandestină împotriva guvernului uruguayan, care la acea vreme era constituțional și democratic, deși stânga îl acuza că este din ce în ce mai autoritar.

În această perioadă, Mujica a fost capturat de patru ori. Cu una dintre acele ocazii, în 1970, a fost împușcat de șase ori și aproape să moară.

A evadat din închisoare de două ori, o dată printr-un tunel împreună cu alți 105 deținuți MLN-T, într-una dintre cele mai mari evadări din istoria închisorii din Uruguay.

Când armata uruguayană a dat o lovitură de stat în 1973, l-au inclus într-un grup de „nouă ostatici” pe care i-au amenințat că îi vor ucide dacă gherilele își continuau atacurile.

În cei peste 14 ani petrecuți în închisoare, în anii 1970 și 1980, a fost torturat și a petrecut cea mai mare parte a timpului în condiții dure și izolare, până când a fost eliberat în 1985, când Uruguay a revenit la democrație.

Obișnuia să spună că în timpul petrecut în închisoare a trăit nebunia direct, suferind de iluzii și chiar vorbind cu furnicile.

Ziua în care a fost eliberat a fost cea mai fericită amintire a sa, el spune: „A deveni președinte a fost nesemnificativ în comparație cu asta”.

De la luptător de gherilă comunistă la președinte

La câțiva ani de la eliberare, a ocupat funcția de parlamentar, atât în ​​Camera Reprezentanților, cât și în Senat, camera inferioară, respectiv camera superioară a țării.

În 2005, a devenit ministru în primul guvern al Frente Amplio, coaliția de stânga din Uruguay, înainte de a deveni președinte al Uruguayului în 2010.

Avea 74 de ani la acea vreme și, pentru restul lumii, era încă necunoscut.

Alegerea sa a marcat un moment important pentru stânga latino-americană, care era deja puternică pe continent la acea vreme. Mujica a devenit lider alături de alți președinți de stânga, cum ar fi condamnatul pentru corupție Luis Inácio Lula da Silva din Brazilia și dictatorul comunist Hugo Chávez din Venezuela.

Agenda progresistă a „celui mai sărac președinte”

Cu toate acestea, Mujica a guvernat în felul său, dând dovadă de pragmatism și îndrăzneală în mai multe rânduri, spun comentatorii politici.

În timpul administrației sale, pe fondul unui context internațional destul de favorabil, economia uruguayană a crescut cu o rată medie anuală de 5,4%, sărăcia a fost redusă, iar șomajul a rămas scăzut.

Uruguay a atras, de asemenea, atenția globală pentru legile sociale adoptate de parlament în acei ani, cum ar fi legalizarea avortului, recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex și reglementarea de către stat a pieței de marijuana.

În timpul mandatului, Mujica a respins mutarea în reședința prezidențială (un conac), așa cum o fac de obicei șefii de stat din întreaga lume.

În schimb, a rămas cu soția sa - politician și fostă luptătoare de gherilă Lucía Topolansky - în modesta lor casă de la periferia orașului Montevideo, fără servitori și cu aparat de securitate redus.

Acest lucru, combinat cu faptul că s-a îmbrăcat întotdeauna lejer, că a fost văzut adesea conducând Volkswagen Beetle din 1987 și a donat o mare parte din salariu, a determinat unele instituții de presă să-l numească „cel mai sărac președinte din lume”.

Cum vedea Mujica „sărăcia” sa

Dar Mujica a respins mereu acel titlu: „Se spune că sunt cel mai sărac președinte. Nu, nu sunt”, a spus într-un interviu din 2012. „Săraci sunt cei care vor mai mult [...] pentru că sunt într-o cursă nesfârșită”.

În ciuda faptului că Mujica a predicat austeritatea, guvernul său a crescut semnificativ cheltuielile publice, mărind deficitul fiscal și determinând oponenții săi să-l acuze de risipă.

De asemenea, Mujica a fost criticat pentru că nu a reușit să inverseze problemele tot mai mari din educația uruguayană, în ciuda faptului că a promis că educația va fi o prioritate de vârf pentru administrația sa.

Cu toate acestea, spre deosebire de alți lideri din regiune, el nu a fost niciodată acuzat de corupție sau de subminare a democrației țării sale.

Până la sfârșitul administrației sale, Mujica avea o popularitate internă ridicată (aproape de 70%) și a fost ales senator, dar și-a petrecut o parte din timp călătorind prin lume după ce a demisionat din funcția de președinte.

„Deci, ce anume atrage atenția lumii? Că locuiesc într-o casă simplă, că merg cu o mașină veche? Atunci lumea asta e nebună pentru că este surprinsă de [ce este] normal”, a spus el înainte de a părăsi biroul de președinte.

Fostul președinte din Uruguay și moștenirea sa politică

Mujica s-a retras din politică în 2020, deși a rămas o figură centrală în Uruguay.

Moștenitorul său politic, Yamandú Orsi, a fost ales președinte în Uruguay în noiembrie 2024, iar grupul său din cadrul Frente Amplio a obținut cel mai mare număr de mandate parlamentare de la revenirea țării la democrație.

Anul trecut, Mujica a anunțat că are cancer și referirile la vârsta lui și proximitatea inexorabilă a morții au devenit mai frecvente - dar a acceptat întotdeauna rezultatul final ca pe ceva firesc, fără dramatism.

În ultimul interviu pe care l-a acordat BBC în noiembrie anul trecut, el a spus: „Se știe că moartea este inevitabilă. Și poate este ca sarea vieții”.