Evenimentul Zilei > EVZ Special > A fost găsită telegrama care a grăbit SINUCIDEREA lui Hitler
A fost găsită telegrama care a grăbit SINUCIDEREA lui Hitler

A fost găsită telegrama care a grăbit SINUCIDEREA lui Hitler

Telegrama pe care Hermann Goering a adresat-o Führer-ului pe 23 aprilie 1945 a fost vândută la o licitație în Statele Unite pentru 55.000 de dolari.

Iată documentul semnat de Hermann Goering, unul dintre cei mai înalți demnitari naziști, și care a grăbit sinuciderea lui Hitler.

Este vorba de o telegramă trimisă pe 23 aprilie 1945 în care Hermann Goering i-o adresează Führer-ului însuși. Uitat multă vreme, documentul a fost vândut într-o licitație în Maryland, Statele Unite, șaptezeci de ani mai târziu.

La sfârșitul lui aprilie 1945, războiul era deja pierdut pentru Germania nazistă. Asediată din vest de anglo-americani și din est de sovietici, țara este zdrobită sub bombe.

Hitler este rupt de realitate, închis în bunkerul lui din Berlin. Führer-ul nu mai este decât o umbră, slăbit de boală, oscilând între speranța irațională într-o victorie asupra Armatei Roșii și apatia totală.

Cei mai înalți demnitari naziști din jurul lui văd cu neliniște cum  liderul lor nu mai știe pece lume se află. Niciodată luptele intestine pentru succesiune nu au fost mai puternice.

Doar Hermann Goering – desemnat succesorul lui Hitler – nu este prezent. Trebuie spus că, de o vreme, comandantul forțelor aeriene (Luftwaffe) nu mai este în grațiile Führer-ului.

Dacă la început l-a ajutat să ajungă cancelar și era foarte iubit de germani pentru jovialitatea lui, Goering a comis de atunci mai multe erori militare, care au dus mai ales la înfrâgerea Luftwaffe în Bătălia pentru Anglia. Acum, Goering stă izolat în luxoasa sa reședință din Carinhall, în Alpii Bavarezi.

Însă Goering începe să fie îngrijorat de tot mai mica libertate de acțiune a lui Hitler și de posibilitatea de a fi înlocuit de Heinrich Himmler, Martin Bormann sau Joseph Goebbels. Puțin după miezul nopții, îi trimite o primă telegramă lui Hitler, în care evocă faimosul decret din 29 iunie 1941, care îi acorda puteri depline în cazul în care Führer-ul nu mai putea guverna:

„Mein Führer,

 Generalul Koller mi-a făcut un briefing asupra situației; pe baza informațiilor obținute de la generalii Jodl și Christian, ați menționat anumite decizii în ce mă privește și ați subliniat că voi fi, dacă negocierile vor fi necesare, într-o poziție mai bună decât dumneavoastră la Berlin. Aceste declarații mi s-au părut atât de surprinzătoare și de grave încât m-am simțit obligat să consider, dacă nu-mi va parveni nici un răspuns înainte de orele 22.00, că v-ați pierdut libertatea de acțiune. Voi fi nevoit atunci să aplic prevederile decretului dumneavoastră și să iau deciziile necesare pentru binele Națiunii noastre și Patriei noastre.

Știți ce sentimente nutresc pentru dumneavoastră în aceste ceasuri, cele mai dificile din viața mea, și pe care cuvintele nu le pot exprima. Fie ca Dumnezeu să vă aibă în pază și să vă permită să veniți aici de îndată ce va fi posibil.

Al dumneavoastră devotat

Hermann Goering”

Credea Goering că încă mai sunt posibile negocieri cu aliații? În orice caz, această telegramă era tot ce îi mai lipsea lui Bormann, dușmanul său înverșunat, pentru a-l acuza de înaltă trădare și de a încerca să lichideze toate resturile pe care Hitler i le mai păstra lui Goering.

Acesta rămâne la început indiferent la vestea primită, într-o stare apatică, aceeași în care a primit de altfel toate informațiile din acea zi, relata Alebrt Speer (ministrul Armamentului în cel de-al Treile a Reich).

Însă Goering comite o ultimă eroare: anticipând răspunul lui Hitler, el trimite puțin mai târziu o serie de convocări unor ofițeri. De data asta, Bormann a câștigat. Hitler este cuprins de o furie crâncenă, „o explozie de furie sălbatică amestecată cu amărăciune, neputință și deznădejde”, potrivit lui Speer, și îl acuză pe Goering de trădare:

„Am știut-o de la început. Știam că Goering nu este bun de nimic. A lăsat Lutfwaffe în ruină. Era corupt. Exemplul lui face să existe corupție în statul nostru. De altfel, a fost și toxicoman ani în șir. Am știut-o de la început.”

Potrivit lui Speer, această trădare a lui Goering a provocat o criză importantă în degradarea psihică a lui Hitler și a grăbit prăbușirea a ceea ce mai rămăsese din cel de-al Treilea Reich.

De altfel, furia sa lasă loc după puțin timp, unei descurajări totale:

„Foarte bine. Să-l lăsăm pe Goering să negocieze capitularea. dacă războiul este oricum pierdut, prea puțin contează cine o mai face.”

După o săptămână, Hitler și tovarășa sa, Eva Braun, se sinucideau.

După mai bine de o lună, trupele americane intrau în bunker. Locul este distrus serios de bombardamente, de inundații și de jafuri.

Căpitanul Benjamin Bradin adună la repezeală ceea ce i se pare că ar putea fi excelente suveniruri, între acei pereți care au fost martori la ultimele zile ale dictatorului (deși, nevorbind germana, majoritatea hârtiilor i se par neinteresante).

La sfârșitul războiului, le ia cu el în Carolina de Sud. Hârtiile rămân la adăpost într-un seif dintr-o bancă locală până în 1958. Aici vor fi descoperite de fiul său, James, student și viitor colonel în armată. Acesta se hotărăște să-și facă teza de licență pe baza lor.

Ulterior, îi duce documentul original lui Robert Rieke, unul dintre profesorii săi, care își dă seama de uriașa lui importanță istorică și și le însușește.

În cele din urmă, pe 11 iulie 2015, telegrama este scoasă la licitație cu un preț de pornire de 15.000 de dolari. Este vândută cu 54. 675 de dolari de către un cumpărător american anonim.