Este cazul și în ce privesc bombardierele B-1B Lancer ale US Air Force. Din cele 61 de exemplare aflate în dotare, doar șase sunt apte să decoleze pentru a efectua misiuni operaționale.

Această cifră, scrie Opex 360, a fost dată de senatorul Mike Rounds, în cadrul audierilor generalului John Hyten, actualul șef al US Strategic Command (STRATCOM), prezentat pentru a deveni numărul doi al Statului Major interarme american.

Mai precis, din cele 61 B-1b Lancer 15 sunt imobilizate într-un depozit de mentenanță iar alte 39 sunt blocate la sol pentru „inspecții și alte probleme”.
Acestea fiind zise, precizările livrate de senatorul Mike Rounds nu fac decât să confirme estimările comitetului forțelor armate din Camera Reprezentanților care, luna trecută, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la „rata slabă” a disponibilității bombardierului strategic B-1B Lancer.

„Stadiul de pregătire al aparatelor B-1B nu dispune nici de prioritate nici de resursele necesare pentru ameliorare”, a concluzionat comitetul. Estimând că ar putea fi afectată capacitatea Statelor Unite de a face misiuni de precizie de lungă distanță, din cauza „problemelor structurale” legate de îmbătrânirea acestui tip de bombardier.

Conceput în anul 1970, programul B-1 B Lancer a fost amenințat de administrația Carter, apoi relansat de administrația Reagan.
B1-B a intrat în serviciu în 1980. La acea vreme, interesul era contracararea apărării aeriene sovietice, avionul putând zbura la joasă altitudine cu viteze supersonice.

În total, 100 de exemplare au fost construite de Rockwell (producător absorbit ulterior de gigantul Boeing).
Ulterior, B-1B a fost modificat pentru a putea îndeplini misiuni convenționale. Putând îmbarca 56.000 kg de muniție, aceste avioane au fost intens folosite începând cu finele lui 1990, depășind cu mult pragul de 10.000 de misiuni de luptă.

Blocată la sol în urma declanșării intempestive a unui scaun ejectabil, flota B-1B Lancer a fost modernizată progresiv în cadrul programului IBS (Integrated Battle Station), cu o cheltuială de un miliard de dolari. Aparatele au primit în special o nouă legătură de date (Fully Integrated Data Link), ecrane VSDU (Situation Dispaly Upgrade) și un sistem CITS (Central Integrated Test System).

Disponibilitatea aparatelor B-1B Lancer a devenit o temă recurentă în ultimii ani. A devenit dificilă găsitea anumitor componente electronice, ceea ce a dus la creșterea costurilor de mentenanță în condiții operaționale (MCO). O problemă de care nu suferă alt tip de bombardier, B-52H Stratofortress, de concepție mult mai veche, dar constant modernizat. Rata de disponibilitate a lui B-52 se apropie de un spectaculos procent de 80%.

Pe de altă parte, și bombardierele „invizibile” B-2 au o rată de disponibilitate scăzută, din cauza costului de mentenanță operațională prea ridicat (agravat și de numărul mic de aparate aflate în serviciu). De unde și decizia US Air Force de a prelungi viața bombardierelor B-52H și a retrage B-1B Lancer și B-2 Spirit, pe fondul sosirii viitorului bombardier B-21 Raider. Evident, criticile nu au lipsit, în condițiile în care programele B-1B și B-2 au necesitat sume imense.

Te-ar putea interesa și: