Peste 21.000 de imigranţi au debarcat în Italia în perioada august 2019 – iulie 2020, deşi pandemia de coronavirus şi închiderea frontierelor europene în primăvară au descurajat atunci în oarecare măsură plecările migranţilor spre Europa.

Spre deosebire de anii precedenţi, când majoritatea migranţilor debarcau în Italia după ce erau salvaţi de nave ale ONG-urilor, acum cele mai multe sosiri sunt cu ambarcaţiuni autonome de mici dimensiuni şi greu de gestionat, a remarcat Lamorgese, numai aproximativ 5.000 de migranţi sosind în Italia în ultimele 12 luni după ce au fost salvaţi de navele ONG-urilor.

De asemenea, circa 80% dintre migranţii care au debarcat în Italia au plecat de pe coastele Tunisiei şi Libiei, cei care au pornit din Tunisia fiind în general tunisieni care doresc să-şi părăsească ţara din cauza crizei economice, în timp ce de pe coastele libiene ajung în continuare mai ales migranţii veniţi din alte ţări africane.

”Cifrele nu sunt foarte mari, desigur că sunt peste cele din ultimul an, dar trebuie să le aşezăm în context: Tunisia este într-o profundă criză economică, socială şi politică. Am văzut familii întregi plecând pentru a ajunge pe teritoriul italian”, explică Luciana Lamorgese.

Odată cu înlăturarea de la putere a dictatorului libian Muammar Gaddafi, în anul 2011, Italia a devenit principala poartă europeană de acces pentru sutele de mii de migranţi africani ce au traversat Libia şi apoi Mediterana, în mare măsură cu sprijinul traficanţilor.

În perioada în care vicepremier în guvernul de la Roma a fost liderul extremei drepte italiene Matteo Salvini (iunie 2018 – septembrie 2019) sosirile migranţilor în Italia au scăzut în urma unor acţiuni împotriva reţelelor de traficanţi şi sprijinului acordat gărzii de coastă libiene pentru interceptarea ambarcaţiunilor, măsuri contestate de ONG-urile umanitare şi de organizaţii internaţionale. Salvini este în prezent judecat în Italia pentru ”sechestrare” de migranţi pentru că a refuzat debarcarea migranţilor de pe două nave ale unor ONG-uri, scrie Agerpres.