Pe 13 mai 2016, cu patruzeci de zile înaintea referendumului pentru Brexit, directoarea de atunci a FMI, Christine Lagarde ateriza la Londra pentru a-i îngrozi pe britanici și a-i determina să nu voteze pentru ieșirea din UE.

Într-o conferință de presă mai sumbră decât știrile de azi despre coronavirus, ea a prevestit apocalipsa. Un vot pentru Brexit va duce la o prăbușire a bursei și intrarea Marii Britanii în recesiune, a amenințat Lagarde, susținută de Mark Carney, guvernatorul Băncii Angliei, un Isărescu de peste Mânecă.

Pasămite, în caz de Brexit, PIB-ul britanic urma să sufere o cădere situată între 1,5% și 9,5%.

„Am studiat toate scenariile. Ne-am făcut lecțiile și nu am descoperit nimic pozitiv despre un vot în favoarea Brexitului”, a prevestit cucuveaua monetară.

Era începutul a ceea ce avea să se numească Project Fear (Proiectul Groazei). Găzduit cu generozitate de presă, el va continua până în ziua referendumului, combinat cu sondaje mincinoase, care anunțau o înfrângere zdrobitoare a taberei pro-Brexit.

Votul detașat (la patru procente diferență) nu a putut opri Project Fear. Dimpotrivă, hârdaie cu cele mai aiuritoare vești – de la începutul celui de-al treilea război mondial, la criza sandviciurilor (sic!) – au fost vărsate în capetele britanicilor, pentru a-i determina să ceară un nou referendum și a bloca ieșirea din UE.

A fost una dintre cele mai grosolane și antidemocratice campanii din istoria politică occidentală.

Efectul a fost însă exact pe dos: grosolănia minciunilor a ațâțat cheful britanicilor de a fugi dintr-un asemenea mediu toxic.

Zilele trecute, Parlamentul de la Londra, respectiv președinții Comisiei Europene și Consiliului European, au semnat documentele care dau undă verde ieșirii Marii Britanii din UE.

Cam în același timp, pe 20 ianuarie 2020, Fondul Monetar Internațional dădea publicității noile sale predicții pentru anii 2020 și 2021.

Ele revizuiesc în jos creșterea de anul acesta a Zonei Euro, care cade la 1,3%, în vreme ce pentru Marea Britanie creșterea anunțată este de 1,4%.

Pentru anul 2021, creșterea economică britanică se va accentua, ajungând la 1,5%. Ea va depăși din nou creșterea Zonei Euro, prognozată la numai 1,4%

Așadar, după ruperea de UE, Marea Britanie nu numai că nu va cunoaște apocalipsa, dar va înregistra o creștere economică mai mare decât Zona Euro, care formează nucleul forte al Uniunii.

Previziunile economice pentru cele două „motoare” ale UE, Franța (1,3% în 2020, 1,3% în 2021) și Germania (1,1% în 2020, 1,4% în 2021), de asemenea mai mici decât ale Marii Britanii, ar trebui să arunce o pojghiță de jenă pe obrajii lui Macron și Merkel, conducătorii cruciadei anti-Brexit.