Din cuprinsul articolului
12 mai 1848, Partida Națională se regrupează la Brașov! Documentul revoluționarilor moldoveni reprezintă un pas înainte!
Revoluția din Moldova nu izbutise să coaguleze o rezistență și fusese rapid împrăștiată. Revouționarii din Partida Națională au reușit să ajungă în Ardeal. Fusese prezentată totuși, la Hotel Petersburg din Iași, Petițiunea Proclamațiune.
Partida Națională la Brașov
Partida Națională s-a regrupat atât la Brașov cât și la Cernăuți pe Moșia Hurmuzaki. Cele două orașe erau în Transilvania, respectiv Bucovina. Autoritatea conducătoare era a Habsburgilor. Și totuși, aici, românii puteau să se organizeze liber, mai ales că Imperiul Habsburgic era măcinat de Revoluție, la Pesta, la Viena, în Ardeal, în Banat și în Bucovina.
Partida Națională reprezintă conceptul de forță politică reformatoare. Vorbim de nume ca Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri sau Alexandru Ioan Cuza, dacă ne referim la Moldova. Brașovul era o citadelă a românismului.
Românii din Moldova au simțit primii impactul de a se organiza. Totuși, revoluția lor era una bazată pe prudență.
Partida Națională și „Prințipiile noastre pentru Reformarea Patriei”
Partida Națională întrunită la Brașov a redactat un program politic. El s-a numit „Prințipiile noastre pentru Reformarea Patriei”. Avea șase puncte cu puternice reverberații naționale. Evident, cel mai important dintre ele era cel care considera unirea drept „cheia de boltă fără de care s-ar prăbuși întreg edificiul național”.
A fost poate cea mai eficientă sintagmă geopolitică și istorică pe care forța națională a putut să o elaboreze în anul de grație 1848. Revoluția europeană, cum spunea Nicolae Bălcescu era „pretextul și nu cazua revoluțiunii române”.
Caracterul revoluției pașoptiste
Partida Națională i-a cuprins pe toți revoluționarii. Dacă în Moldova, cuvântul de ordine era prudența, în Muntenia, a fost compromisul de acțiune. În Transilvania, Bucovina și Banat a fost o formă care a mers spre radicalism, precum cel al lui Avram Iancu și al patrioților săi din Țara Moților.
Revoluția pașoptistă a avut un program mininal și unul maximal. Minimal, era setul de reforme, iar maximalul era reprezentat de unire și chiar de independență. A fost, evident, mult idealism la 1848. Dar, evident, atunci s-au șlefuit caracterele politicienilor care vor aduce Unirea și Independența. Exilul pașoptist a reușit în perioada 1848-1856 să creeze efuziunea și să provoace simpatia europeană pentru cauza românească.
