Apocalipsă, Dalai Lama şi cum a învăţat să joace în secvenţele decoltate. Actorul american a detaliat toate aceste subiecte într-un amplu interviu acordat EVZ la Veneţia.

Ultimul lungmetraj de Abel Ferrara, "4:44 Last Day on Earth/ 4:44 Ultima zi pe Pământ", cu Willem Dafoe, Shanyn Leigh, Natasha Lyonne şi Paul Hipp, a avut premiera internaţională la ultima ediţie a festivalului de la Veneţia. Filmul prezentat la Mostră se axează pe ultimele ore ale umanităţii pe Terra, mai precis pe modul în care le percepe şi le petrece cuplul alcătuit din Cisco (Dafoe) şi Skye (Leigh).

Actorul american din rolul principal a explicat în exclusivitate pentru EVZ cum şi când a învăţat să filmeze scenele de sex. EVZ: Ce vă place la Abel Ferrara şi la filmele lui? Willem Dafoe: E un regizor bun, e agreabil şi distractiv să lucrezi cu el, e mereu provocator pentru că procesul de a realiza un film e foarte neconvenţional la el, e foarte pasionat de ceea ce face şi are instincte foarte bune. Abel Ferrara înţelege ceva esenţial în domeniul filmelor. Ştie, când ia pulsul unei situaţii, ceea ce vibrează, ceea ce înseamnă valoare cinematografică.

Să lucrezi cu el înseamnă să colaborezi cu adevărat la realizarea unui film. Unii oameni nu pot pune degetul pe ceea ce face el, pentru că lucrează cu anumiţi oameni şi spune anumite poveşti. Unele new-yorkeze, leneşe. Eu nu mă gândesc aşa la el. De pildă, la acest film, sunt nişte oameni într-o cameră. El se uită la ceea ce se întâmplă cu ei şi apoi "aruncă în aer" întreaga situaţie. Regizorul Abel Ferrara e un rebel în toată regula? Aha (râde). A reuşit să continue să facă filme o perioadă îndelungată de timp şi îl admir pentru asta. Timp de mulţi ani şi pe cont propriu. Nu şi-a asociat vreodată numele unui mare studio. E un rebel în sensul că supravieţuieşte pe cont propriu, că a beneficiat de ajutorul multor oameni pe parcursul carierei lui şi că face lucrurile cum îl duce pe el capul. Iar eu sunt unul dintre cei care subscriu la ideile lui şi la maniera în care realizează filme. Cum v-a convins Abel Ferrara să jucaţi în "4:44 Last Day on Earth/ 4:44 Ultima zi pe Pământ"? Oh, el e genul de regizor care, când demarează un proiect, vorbeşte cu aproximativ opt actori în acelaşi timp pentru acelaşi rol, pentru că vrea să fie sigur că îl găseşte pe cel potrivit. De acest rol îmi vorbeşte de ani de zile. Am făcut cu el un film, "New Rose Hotel", care a fost o experienţă aşa şi aşa, aş zice. Apoi a urmat "Go Go Tales", o experienţă foarte agreabilă. Mi-a părut atât de rău că acel film nu s-a bucurat de o lansare cum trebuie, au existat nişte probleme legale la mijloc. Păstrez mereu legătura cu Abel şi mi-a arătat un scenariu care era foarte slab, total neinteresant. Dar, pentru că îl plac atât de mult, încât am continuat discuţiile, el a mai "pus carne" pe scenariu şi, când mi-a cerut să joc în "4:44 Last Day on Earth/ 4:44 Ultima zi pe Pământ", mi s-a părut firesc să accept. Aţi mai jucat într-un film despre probleme de mediu, "The Hunter". Vă pasionează subiectul? Nu neapărat. Apocalipsa este doar o convenţie în acest film. Scopul ei este să îndrepte atenţia spectatorilor spre alte teme. Doar iminenţa morţii ne face să ne pese de vieţile noastre (râde). Este acel gen de convenţie. Sufletul filmului este o declaraţie foarte simplă, spusă chiar la început: "Lumea se va sfârşi. Cum petreci timpul rămas, ce faci cu el?". Mi se pare un punct de plecare interesant pentru un film. Asta este şi mai interesant decât motivele pentru care omenirea este ştearsă de pe faţa Pământului.

Există în film o atmosferă care sugerează că totul se petrece din cauza greşelilor comise de oameni. Şi ele se referă strict la mediu. Apare şi Al Gore, care îţi bagă asta în cap, dar şi fragmente filosofice şi declaraţii ale lui Dalai Lama, care îţi spun că lumea este ceea ce faci tu din ea.

Nu mă gândesc la "4:44 Last Day on Earth/ 4:44 Ultima zi pe Pământ" ca la un film ecologist. Nu ne referim în el nici la explicaţiile ştiinţifice ale sfârşitului lumii. E doar o convenţie pe care spectatorul trebuie să o accepte. În "Antichrist", faceţi sex şi îi moare copilul. În filmul lui Ferrara, faceţi sex şi omenirea dispare de pe faţa Pământului. Ce se va întâmpla în următorul film în care veţi avea scene de sex? Nu ştiu (râde), mi-e şi frică să mă gândesc.

Aţi jucat roluri care v-au pus în situaţii extreme din punct de vedere sexual. Credeţi că asta aşteaptă publicul de la dv? Aş detesta să fiu actorul de vârstă mijlocie la care regizorii vin pentru scene perverse de sex (râde), dar nu cred că asta mă caracterizează. Nu cred că asta aşteaptă publicul de la mine, sincer, nu-mi pun probleme legate de asta. Vă simţiţi confortabil filmând scene de sex? Da, mă simt confortabil filmând scene de sex, pentru că e excitant, dar nu din punct de vedere sexual. E excitant pentru că trebuie să găseşti un limbaj pentru astfel de scene şi realismul nu e o opţiune. Aşa că trebuie să fii foarte prezent, să improvizezi, dar şi să găseşti un limbaj, pentru a feri secvenţa să de colaps.

Ştii ceva? Am făcut mai demult un film chinezesc, "Pavilion of Women". Am învăţat extrem de multe de la chinezoaica din rolul principal, ea era foarte tipicară. De genul "mă săruţi aici. Apoi, aici, timp de cinci secunde. Apoi îţi muţi buzele acolo". A fost foarte instructiv. Asta şi pentru că încercam să producem o experienţă care să fie satisfăcătoare din punct de vedere estetic, să dea bine pe cameră.

Oamenii nu vor să vadă scene de sex în care trânteşti şi spargi lucruri, în care îţi curge saliva pe bărbie... Publicul îşi va pierde interesul dacă îi dai scene de sex realiste. Astfel de secvenţe trebuie să fie legate de imagini, stări onirice şi impresii. Scenele de sex sunt interesante şi din punct de vedere artistic, şi din punct de vedere personal, pentru că simţi că te afli într-un teritoriu inacceptabil din punct de vedere social. PARALELĂ. Iubita lui Dafoe din film este iubita regizorului din viaţa reală

Experienţa dv din teatru vă face să vă simţiţi mai confortabil când filmaţi scenele nud? Teatrul defineşte integral actorul care sunt acum. E o pregătire pentru tot, îţi dă o anume flexibilitate, aceea de a fi prezent, dar şi de a fi deschis la poveste. Aţi avut probleme în ceea ce priveşte distribuirea în SUA a filmului "Fireflies in the Garden", în care jucaţi alături de Julia Roberts. Cum s-a schimbat sistemul hollywoodian din perspectiva dv? Mă implic în filmele hollywoodiene cu totul altfel faţă de cum m-am implicat în filmul lui Abel. Aşa că nu mi-am bătut capul cu asta. Dar într-adevăr sistemul e mult mai dur. Se pune accent din ce în ce mai mult pe publicitate. În aceste vremuri conservatoare, în care toată lumea stă cu ochii pe portofel şi în care e foarte costisitor să distribui un film, nu există investiţii sigure. Mă gândesc mult la astfel de lucruri, dar nu-mi place să vorbesc despre ele. Nu sunt un om de afaceri. Vi se pare că acum totul se învârte în jurul "Ştrumfilor"? Nu ştiu cum să îţi răspund la asta. Cred că studiourile încearcă să îşi limiteze pierderile şi să meargă pe calea bătută. Există enorm de multe moduri de a livra un film spectatorilor.

Pe de altă parte, se fac mai mulţi bani din jocurile video decât din filme. Aşa că atunci când încasările filmelor au scăzut, studiourile s-au reorientat. De asta vezi că acum se fac filme bazate pe jocuri. Oamenii îşi pun problema că publicul cunoaşte deja jocul, personajele şi scopul lor, şi se gândesc şi cât de mult ar costa să creezi aceeaşi familiaritate a spectatorilor când vine vorba de un subiect cu totul nou.

Studiourile nu mai cred nici măcar în puterea starurilor de a aduce oamenii în cinema. Când lansează un film, nu îi mai fac reclamă pornind de la regizor sau de la actori. Nu, pun accentul pe "studioul care v-a adus «Iron Man»", de pildă. Cred că această stare de fapt, funcţională deocamdată, va avea consecinţe negative. Nu cred că e foarte înţelept să spun asta, dar aş compara această situaţie cu o societate care nu are o clasă mijlocie puternică. Aşa că eşalonul superior se aglomerează înfiorător. Iar acum există doar filme foarte mari şi filme foarte mici. Cred că zona mijlocie trebuie să se pună pe picioare ca să ai o industrie cinematografică sănătoasă. Aţi vorbit cu Lars von Trier apropo de noul lui film? Da, puţin. Ne-am văzut în Cannes, am vrut doar să îl salut şi să îi urez noroc. Dar nu am văzut încă "Melancholia", sper s-o fac la Toronto. Îl iubesc pe Lars, sigur voi mai lucra cu el. Ştiu că a demarat un nou proiect. El nu poate să se abţină să spună anumite lucruri. Dar nu ştiu dacă voi lucra la acest lungmetraj până nu mă voi afla la filmări. Mi se pare un regizor grozav şi are şi stofă de actor. Îi place să se distreze şi parte din asta este să provoace şi să tachineze. Asta e şi faţeta lui intelectuală, care vrea să declanşeze dezbateri. Ăsta e motivul pentru care ţin la el. Nu e nici atât de cinic, nici atât de pervers cum îl crede lumea. E un regizor care îşi reinventează constant abordarea. Ca şi Ferrara, nu e snob, respectă foarte mult entertainmentul şi cultura populară. Ambii se hrănesc din ele şi, în acelaşi timp, le resping. Ambii sunt cineaşti deopotrivă populari şi ciudaţi, au limbaje sofisticate, personalităţi puternice şi atomat anumiţi oameni se vor simţi inconfortabil în preajma lor. Îi pui în aceeaşi cameră şi simţi că fac parte din aceeaşi lume.

ETICHETĂ. Filmul lui Ferrara a fost definit de unii critici drept "«Melancholia» săracului" <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/0PZXrAlMjBs" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>