Rusia abia a așteptat discursul lui Donald Trump din fața Adunării Generale a ONU, privind America first și unilateralismul suveranist american, pentru a-și ascunde unilateralismul propriu, revizionismul și revanșismul Rusiei sub faldurile denunțării de către SUA a acordului nuclear cu Iranul, a tratatului privind emisiile de dioxid de carbon și a acordurilor de liber schimb, ba chiar invocă respingerea unor reguli ale Organizației Mondiale a Comerțului, pe seama Americii.

Nu mai este azi Rusia turbulentul din sistem, care distruge și ignoră tratate și angajamente, ci SUA, care se retrage din tratate transparent, valorificând clauzele în acest sens, fără a ocupa vecinii și a interfera în alegeri, executând resortisanți pe teritoriul altor state sau influențându-le politicile și deciziile prin mijloace multiple, inclusiv prin război informațional și joaca cu mințile oamenilor.

 

O întreagă pleiadă de acțiuni de imagine au fost generate de către diplomația rusă la reuniunea Adunării Generale a ONU și în marja sa. Serghei Lavrov, experimentatul ministru de Externe rus, nu a ratat ocazia reuniunii liderilor globali pentru a mai curăța stropii de noroi de pe obrazul țării sale, implicată direct în anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei, în alterarea și schimbarea pe teren, cu prețul a mii de vieți, a situației din Siria, redându-i lui Assad controlul și încercând să-l impună și ca parte a soluției. Ei bine, Ministrul rus de Externe a făcut o voltă fantastică și a întors oglinda spre SUA, astfel că revizionistul a fost, în discursul lui Lavrov, America lui Trump, Rusia fiind mai degrabă jucător de echipă care clamează apărarea dreptului internațional, pe care îl încalcă flagrant, ca și pe propriile angajamente, de mai bine de 4 ani.

 

Dar reuniunea actuală de la ONU a mai fost folosită de Lavrov într-o direcție, el reușind prin utilizarea abilă a veto-ului rus sau amenințărilor cu utilizarea dreptului de veto, să blocheze apariția publică a raportului ONU despre Coreea de Nord și încălcarea embargoului, respectiv raportul ce probează faptul că Rusia a ajutat direct și nemijlocit la dobândirea capabilității nucleare militară a regimului lui Kim Jong Un, respectiv a ajutat la dezvoltarea capacității balistice și la saltul privind miniaturizarea încărcăturii nucleare, ajutând direct la proliferare nucelară și balistică în Coreea de Nord. Raportul compromițător și profund dezastruos pentru Rusia a fost îngropat și a rămas nepublic.

 

Lavrov a folosit, firește, ocazia pentru a se disculpa, susținând că Rusia nu s-a amestecat în alegerile americane – așa cum a cerut aici probe, a cerut și probele în cazul Skripal, într-o încercare disperată de amestecare a lucrurilor și creare a dubiului că probele ar fi evidente, știind că multe dintre el nu sunt publice. Mai mult a reiterat propunerea cooperării pe apărarea cibernetică cu SUA și Occidentul.

 

America a devenit, în opinia lui Lavrov, purtătorul "unei ofensive a revizionismului beligerant", nu Rusia lui Putin. Iar națiunile Occidentale înlocuiesc "supermația legii" cu "o ordine mondială bazată pe reguli" stabilite ad hoc pentru a favoriza Occidentul, "ambițiile parohiale, care servesc doar acest grup egoist, al unui mic număr de state", și care ar fi schimbate pas cu pas, așa cum se întâmplă cu politica americană în Iran, Siria și Venezuela.

 

În conferința de presă ce a urmat, Lavrov a recunoscut că relațiile ruso-americane sunt proaste, probabil la cel mai jos nivel din toate timpurile, și a avertizat vocal împotriva "abordărilor unilaterale și încercărilor de a monopoliza procesele de soluționare a conflictelor", o nouă întoarcere a oglinzii, care parcă descrie forcingul său în Siria pentru a-l face pe Assad din nou stăpân pentru teritoriile pierdute la opoziție, cu forța armelor ruse și a cărnii de tun provenind de la milițiile șiite, Iran și de la companiile militare private ruse. A recunoscut și că bateriile de rachete S300 sunt livrate chiar acum Siriei, prin ignorarea regulilor internaționale și a preocupărilor statelor multiple, inclusiv a Israelului.  

 

Lavrov și-a livrat toate mesajele agresive și toate avertismentele cunoscute, inclusiv privind NATO și extinderea în Estul Europei, menționând, mai nou, un avertisment privind "preocuparea pentru dorința de a deschide încă o linie de confruntare în Europa, de data aceasta în Balcanii de Vest. Statele din regiune sunt tărăte insistent în NATO", mai susține Lavrov, care a acuzat SUA de "șantaj politic, presiuni economice și utilizarea forței brute."

 

Pe de altă parte, s-a văzut explicit faptul că Lavrov a venit să și pescuiască oportunități, să încerce să găsească profituri pentru sine și statul său. Unii au interpretat chiar partea a doua a abordărilor, cea cu oferte de cooperare, drept o fluturare a steagului alb, o dorință de reconciliere, dar fără nici un pas în spate, fără nici un cost, eventual cu prezervarea tuturor câștigurilor teritoriale și strategice dobândite prin forța armelor.

 

Cu atât mai penibil, dar și mai ostentativ, în contextul dat, recursul lui Lavrov la încheierea declarației sale în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite, la un citat din Truman: "Marile națiuni conduc prin forța exemplului mai degrabă decât prin dominație". Și chiar și această înfruntare a Statelor Unite funcționează în sensul strategiei ce menține Rusia ca superputere, prin contrapunerea față de unica superputere a sistemului internațional, America lui Trump.