Nicolae și Elena Ceaușescu ajunseseră, la mijlocul anilor '80, la cel mai înalt stadiu de megalomanie. Plecați de jos, din sărăcie și mizerie, cei doi au urcat spre vârful ierarhiei pe un drum presărat cu sacrificii și compromisuri. Cuplul a strâns în jurul lui o cohortă de angajați personali, pe care mai ales "academiciana" îi trata ca pe servitori. De la croitori și bucătari, la menajere și stiliști de modă, toți cei care făceau parte din anturajul "de casă" al familiei Ceaușescu aveu un rol bine definit și trebuiau să suporte de capriciile dictatorilor.

Una dintre persoanele cele mai apropiate de familia Ceaușescu a fost Suzana Andreiaș, administratorul caselor de protocol. Aceasta a fost, probabil, una dintre persoanele care i-a cunoscut cel mai bine pe cei doi.

Ea povestește că, din punct de vedere vestimentar, Nicolae Ceaușescu era tipicar până la pedenterie, în timp ce consoarta acestuia era pretențioasă și ținea la "etichetă".

Garderoba de lângă dormitor

Cei doi aveau o garderobă comună, cu vedere spre dormitor. "Era o camera plină de dulapuri, băgate în perete și pe dreapta, și pe stânga, și în mijloc. Asta era garderoba lor comună. În dulapul din dreapta își ținea Ceaușescu hainele", a povestit Suzana Andreiaș.

Ea a precizat că dulapurile erau așezate pe compartimente: costume, scurte îmblănite, paltoane, pardesie, fâșuri din astea mai scumpe, căciuli, șepci, pulovere, pijamale, maiouri, indispensabili. Hainele lui Ceaușescu erau făcute la comandă, într-o croitorie numită "La Demetriade", unde se lucrau haine și pentru alți "fruntași" ai partidului și statului.

Se îmbrăca din reviste străine

Hainele lui Nicolae Ceaușescu erau croite de Voicu și Culae. Ei veneau la dictator acasă, îi prezentau modele din reviste străine, iar modelul ales de el devenea în scurt timp costum.

Ceaușeștii erau pretențioși și refuzau rebuturile, dar și hainele primite cadou.

"Știu că odată Ana Mureșan i-a trimis un costum bleumarin. El a spus să-l trimită înapoi, că el nu poartă așa ceva și că «nu are rost să îngrămădim șifonierul cu haine inutile»", își amintește Suzana Andreiaș.

Purta costume în funcție de anotimp

Ceaușescu era foarte atent modul în care se îmbrăca, se uita atent la detalii.

"Își făcea pantofi în ton cu costumul, iar toamna și iarna purta numai pantofi negri. Primăvara, când se îmbracă cu costume deschise, punea pantofi maro, bej, gri, în funcție de haine. Cum avea costumul, așa avea și pantofii și ciorapii. Nu se îmbrăca în același costum două zile la rând, ci cu altul de fiecare dată", a spus administratorul caselor de protocol.

Totuși, dacă ajungea să aibă vreun costum preferat, Nicolae Ceaușescu îl îmbrăca din nou săptămâna următoare. Pe cel purtat cu o zi în urmă îl lasă pe un umeraș, unde-și punea pantalonii, haina, cămașa, ciorapii, iar pantofii dedesubt.

"Pe urmă venea croitorul lui, Voicu, le strângea și le lua la spălătorie, unde era și un mic atelier de călcătorie. Dacă trebuiau curățate, le dădea la atelier, acolo unde se lucrau. Acolo le spală chimic, cu neofalină", spune Suzana Andreiaș.

Garderoba ei avea 700 de umerașe

Nicolae Ceaușescu și soția se purtau, mereu, "la patru ace".

"Academiciana" prefera hainele "clasice, nu strânse pe talie - să i se vadă corpul - sau prea scurte. Purta fuste mai mult în cute, dar nu pe șolduri. Lucrurile erau numai din materiale bune, frumoase, de calitate", rememorează Suzana Andreiaș.

Avea și ea două croitorese, Dida și Flori. "Tovarășa" avea pentru fiecare taior câte o bluza "asortată" și nu schimba împerecherea niciodată.

Într-una din deplasările de peste hotare, "Lenuța" a constatat că menajera îi impachetase o bluza nepotrivită la taiorul ales de ea și a certat-o.

Elena Ceaușescu era și melancolică. Ea își păstrase "hainele de domnișoară", că să-i amintească de unde a plecat.

Pretenții tot mai mari

Treptat, pretențiile ei au crescut, așa că nu meargea cu aceeși rochie în două țări, pe motiv că "se vede la televizor".

Chiar și în delegațiile din țară purta rochii diferite și își alegea coafura în funcție de îmbrăcăminte.

Cât privește încîlțămintea, "tovarășa" prefera să fie mai degrabă comodă decât asortată hainelor.

Ea purta tocuri de maxim 4 cm, astfel încât să nu-l depășească în înălțime pe Ceaușescu.