Dacă nu ar fi trist, ar fi ridicol. Era o vreme când cele două lumi, jurnaliștii și politicienii, erau două lumi separate. Apoi, politicienii au intrat în redacții pe ușa din spate via publicitate. Politicienii si-au băgat primii mâinile până la coate în Marea bugetului de stat de unde s-au înfruptat pe alese. Prin intermediul politicienilor, pe masa redacțiilor s-a trântit publicitatea de stat. Hălci mari. Nu oricum, și nu oricui.

Așa s-au construit canalele de comunicație, s-au strâns relațiile, ramificațiile de legătură între media, politic și publicitate. Directorilor din media li s-a urcat la cap. Atât de aproape de putere, de bani. Apoi nivelul a fost coborât de la conducere la jurnaliști. S-a sugerat/dat voie jurnaliștilor să își bage nasul în publicitatea mare și mică. Orice, publicitate să fie. Au fost momiți cu ”mai faceți și voi un ban”, comision din publicitate.

Să vină publicitatea la noi!

Apoi jurnaliștii, fie din staff-urile de conducere sau simpli, s-au prins în hora asta a comisionului ”cinstit”, au dat de gustul banilor, de barterele pe excursii, obiecte, mașini. Gustul banilor. Totul părea mai simplu. Viața putea fi mai bună. Bani. Bani. Bani. Erau bani o grămadă în publicitate.

Câțiva au mirosit oportunitatea căpușării departamentelor de publicitate din redacții sau trusturi media. Așa s-a ”externalizat” publicitatea, iar unii jurnaliști și-au construit firme de publicitate așa că publicitatea în media intra prin aceste guri externe acolo unde lăsa sume de bani și cu ce rămânea restul intra în departamentul de publicitate al redacțiilor. Banii veneau din două părți pentru unii.

Apoi politicienii s-au înfipt și ei în redacții. La început mai timid. Relații bune cu conducerile. Intrau respectuos în redacții, pășeau ca pe cioburi de sticlă. Salutau și femeia de servici. Nu cereau nimic în mod explicit. Curtau jurnaliștii, zâmbeau mieros, se plângeau de colegii din clasa politică care nu vor să schimbe nimic, dar ei vor, ei iubesc țara-țărișoara, iubesc și ultimul român din cătunele uitate de curent electric și canalizare, dar ce greu le e lor să schimbe lucrurile. N-au cu cine, dar ei vor! Ipocrizie maximă. Într-un fel, de fapt, politicienii strângeau informații despre mediul jurnalistic – vulnerabilități, fișe de personal, adevărați profileri în căutare de victime, de breșe, de locuri pe unde să intre și să preia controlul redacțiilor. Au mirosit și slăbiciunea omenească și felul în care unora dintre jurnaliști li se plimbau ochii în cap după mașini noi, nu second, după nouvelle cousine, ceasuri și haine de firmă. Ochii văd, inima cere. Așa că le-au gâdilat orgoliul jurnalistic și au început mai întâi cu mese la restaurante unde politicienii achitau nota. Vacanțele-brainstorming. La început prin țara-țărișoara, dar mai apoi oriunde în lumea asta mare. Acolo se împleteau strâns, leu cu leu, banii publicității cu cei ai politicienilor, acolo se cimentau relațiile, se luau ochii jurnaliștilor. Sticleau ochii din cap de plăcere. Banii ajungeau acolo unde se dorea acceptarea lor.

Banii au adormit conștiințele, iar conștiințele sunt adormite și astăzi. Telefoanele au fost primul nivel de presiune politică în redacții. Telefoanele funcționau și dinspre politică spre publicitate. Cine să primească publicitate și cine nu. Despre cine se scrie și despre cine nu. Cine e căsăpit și cine e lăsat să trăiască. Criza economică care a explodat în 2008 – 2009 a făcut ca toată această pânză de păianjen complicată a intereselor economice și politice să sufoce media. Media locală a fost îngenuncheată prima. Print-ul e mai mult simbolic. S-a pus lacăt.

Presa centrală a fost sufocată doar atât cât să nu moară, dar ea trăiește aproape total dependentă de mafia politică. Mutarea în online e cam ceea ce revoluția industrială a adus după ea, tehnologizarea a tăiat în carne vie în forța de muncă. Așa și cu revoluția online care a lovit în plin jurnalismul tradițional. Această combinație letală între criza economică și revoluția online, la care adăugăm și complicitatea media cu mafia politică au dus la ceea ce vedem astăzi. Lovită crunt, obligată să se restrângă, cu tot mai puține resurse financiare, cu o piață de publicitate în cădere liberă, supraviețuirea financiară a media a adus costuri uriașe în ceea ce privește calitatea produsului editorial. Independența editorială a devenit o legendă demult apusă.

Degradarea media este atât de puternică încât în acest moment media seamănă mai degrabă cu un serviciu de Public Relations pentru mafia politică. În tot tabloul acesta trist al media mai sunt mici insulițe de decență și profesionalism în platforme răspândite peste tot ca niște plute cu naufragiați-jurnaliști navigând pe o mare de nebunie, încercând să evite șalupele motorizate ale mafiei politice și pirații mării corupte. Cei care controlează tot. Furia acestora e tot mai mare pentru că la rândul lor sunt vânați de DNA-ul pe care nu l-au crezut în stare că le-ar putea face felul vreodată.   

Jurnaliștii s-au păcălit pe sine în disperarea lor după bani. Închizând ochii ani de zile la cum mafia politică a pus mâna pe redacții, făcându-se că nu văd. ”Nu avem încotro, altfel murim!”. Este greu să te mai întorci la profesie când ai lăsat deschisă ușa redacțiilor pe unde a intrat mafia politică cu bocancii. Astăzi, jurnaliștii sunt împresurați de cei pe care i-au poftit la masa lor crezând că le pot lua banii fără ca la un moment dat să vină și dobânda. Furia mafiei politice de astăzi e asemenea furiei cămătarilor care își vor banii înapoi. Astăzi, unii jurnaliștii în care am crezut odată funcționează la buton. E așa o jale de sfârșit de lume să vezi cum prostituția media s-a întins ca o plagă. E îndeajuns să butonezi pe posturile de știri și să vezi că peste tot se ridică poalele-n cap, vulgaritatea e politica editorială, toți au un dușman comun în Justiție, prim-plagiatorul țării este lăsat în pace ca să își cârpească onoarea pierdută în 16 noiembrie (are nevoie de timp de respiro/re-cosmetizare pentru 2016), nimeni nu mai vrea spectacolul cătușelor pentru că acestea lovesc în inima politicii de mucava.

Mafia politică se raportează la jurnaliști ca și cum ar fi negrii pe plantație. Mafia politică face politica editorială. Mafia politică, sub pretextul reorganizărilor, elimină elementele care nu se aliniază politicii de PR mafiot-politic al Noii Media. Toată această unanimitate jurnalistică și politică ar trebui să ne dea fiori. Dar nimeni din cei care ar mai putea deschide ochii opiniei publice nu mai e lăsat să apară pe sticlă pentru că mafia politică a preluat controlul total și își transmite propriile mesaje. Și peste Noua Media plutește făptura imperturbabilă a diafanului nou președinte care ne spune aproape feciorelnic, candid, că totul este minunat și suntem pe calea ”normalității”.

Opiniile aparţin autorilor