Pentru a scoate țărănimea din criză, agronomul Marc Dufumier propune agricultura ecologică, care trebuie să obțină un avantaj în fața agriculturii industriale dopate cu subvenții.

Pentru a scoate țărănimea din criză, agronomul Marc Dufumier propune agricultura ecologică, care trebuie să obțină un avantaj în fața agriculturii industriale dopate cu subvenții.

Agricultura viitorului: Agroecologie

Agricultura noastră se află într-un impas, iar țărănimea franceză are multe motive să se îngrijoreze în privința viitorului ei. Legile EGalim nu au reușit să asigure un venit decent și stabil pentru majoritatea fermierilor noștri. Confruntați cu prețurile impuse de marea distribuție și de agro-industrie, mulți agricultori nu mai pot beneficia de remunerații suficiente pentru a satisface nevoile familiilor lor și pentru a-și rambursa împrumuturile la bănci.

Desigur, soldul balanței noastre comerciale agricole și alimentare este pozitiv; dar aceasta rezultă în principal din exporturile de produse autohtone: brânzeturi, vinuri cu denumire de origine protejată, băuturi spirtoase, foie gras... Surplusul nostru de grâu și lapte praf exportat în țările din Sud nu ne mai aduce, în schimb, la fel de mult profit ca înainte. Agricultura industrială practicată în Franța pe o mie și unu de „terroirs” nu mai este cu adevărat competitivă pe piața mondială.

Eroarea ar fi să atribuim această lipsă de competitivitate doar standardelor mai restrictive privind sănătatea și mediul din Franța. Cum ar putea grâul nostru cel mai puțin panificabil să fie competitiv cu grâul produs în Ucraina sau România, în ferme de câteva mii de hectare? Recoltele noastre la hectar (72 chintale în medie) sunt mari, dar sunt obținute cu doze foarte mari de pesticide și îngrășăminte sintetice cu azot, care sunt costisitoare din punct de vedere al energiei fosile.

Lapte praf și sfeclă

Cum ar putea porumbul irigat să devină profitabil la latitudinea țării noastre, fără subvenții? Era nevoie să extindem atât de mult cultivarea acestei cereale de origine americană, știind că în regiunile intertropicale, sezonul cald este cel al ploilor? La noi, vara plouă cel mai puțin. Fără îndoială că va trebui, așadar, să înlocuim această recoltă de vară în mare măsură cu cereale de iarnă.

Cum ar putea fi vânduți puii noștri de calitate scăzută, hrăniți cu porumb și soia braziliană, la un preț profitabil, dacă sunt în competiție cu puii brazilieni sau găinile ucrainene? Magazinele noastre mari și mijlocii, dornice să cucerească noi cote de piață și să-și vândă mărfurile la prețuri mici, știu să-și facă aprovizionarea din străinătate la costuri mai mici. Iar legea EGalim, teoretic în vigoare, le poate descuraja cu greu să importe cantități tot mai mari. Cum ar putea concura laptele praf produs la noi și exportat în China cu cel din Noua Zeelandă?

Știind că crescătorii din această țară, cu ierni mai puțin aspre decât a noastră, au ferme mult mai mari și au mai puțină nevoie de fân, silozuri și concentrate.

Sfecla de zahăr

Cum ar putea într-o zi sfecla noastră, cultivată sub norii din Picardie sau Vexin, să concureze eficient cu trestia de zahăr cultivată sub soarele brazilian, în ferme de câteva zeci de mii de hectare? Închiderea fabricilor noastre de zahăr a început cu mult înainte de apariția bolii sfeclei de zahăr (îngălbenirea determinată de afide) în 2020. Ar trebui să autorizăm utilizarea neonicotinoidelor menite să protejeze această cultură de afidele purtătoare de boală, când aceste insecticide pot deruta albinele și alți polenizatori?

Este adevărat că, pentru multe fructe și legume, deficitul balanței comerciale provine din importurile din țările vecine, unde standardele de sănătate și de mediu sunt uneori mai puțin riguroase decât ale noastre. Dar denaturarea concurenței pentru aceste produse rezultă și mai mult din faptul că munca salariată este adesea mai puțin plătită acolo decât în ​​Franța. Acesta este cazul lucrătorilor turci din Germania și al lucrătorilor ecuadorieni sau nord-africani din Spania.

Cel mai îngrijorător lucru pentru balanța noastră comercială este, fără îndoială, importul masiv de semințe și făină de soia pentru hrana animalelor. Acestea ajung la aproximativ două treimi din nevoile noastre actuale, în principal datorită costurilor scăzute de producție din Argentina și Brazilia, unde cultivarea de soia se desfășoară la scară foarte mare. Prin urmare, ar fi fost necesar să nu se ratifice acordurile cu Mercosur.

Viitorul fermierilor depinde de agroecologie

Trebuie să punem capăt cât mai repede acestei agriculturi industriale, care nu a reușit să supraviețuiască decât datorită ajutoarelor acordate proporțional cu suprafața exploatată. Subvenții de care au beneficiat doar fermele mari. Viitorul țărănimii poate fi asigurat doar de agricultura țărănească bazată pe agroecologie.

Acesta are ca scop utilizarea cât mai intensiv posibil a resurselor naturale regenerabile, care nu costă nimic. Începând cu razele soarelui și cu dioxidul de carbon din atmosferă pentru nevoile de fotosinteză, proces prin care planta cultivată reușește să transforme energia luminoasă în energie alimentară. Prin urmare, este imperativ să se asigure o alternare a plantelor cât mai completă și permanentă, în special prin asociații de culturi.

Dar plantele în cauză trebuie să poată transpira o perioadă lungă de timp și, prin urmare, să fie alimentate cu apă, chiar și în perioadele de secetă.

Politicile agricole pentru fermierii viitorului

Trebuie să ne asigurăm că apa de ploaie nu mai curge și că este stocată în sol la nivelul rădăcinii: instalați gard viu de-a lungul liniilor de contur, stabiliți acoperiri vegetale anti-scurgere, păstrați râmele pentru a face solul mai poros sau răspândiți și îngropați materia organică pentru a îmbogăți solul vegetal cu humus. Eficiente în materie de combustibili fosili, aceste forme de agricultură necesită foarte adesea forță de muncă. Prin urmare, ele pot necesita o forță de muncă intensivă. Ceea ce este departe de a fi absurd. Politicile agricole trebuie să fie în continuare favorabile fermierilor care le implementează.

Este necesar ca fermierii să fie plătiți pentru serviciile lor de mediu de interes general, chiar dacă această plată este asigurată de contribuabili. Tranziția agro-ecologică nu trebuie concepută ca un set de norme standard menite să reducă treptat dozele de pesticide și alte molecule dăunătoare sănătății și mediului nostru. Aceasta este o schimbare radicală a tehnicilor agricole care, este adevărat, nu poate fi realizată peste noapte.

Tranziția constă apoi în a ne asigura că marea majoritate a fermierilor noștri au în sfârșit un interes în ea și au, de asemenea, mijloacele de a o implementa. Faceți din fermierii noștri niște țărani mândri că sunt plătiți pentru munca lor de interes general, și nu cerșetori în căutare de subvenții condiționate de standarde capricioase și nepotrivite.

Autor: Marc Dufumier Le Monde Traducerea: Ruxandra Lambru/RADOR RADIO ROMANIA