Duminică seara, la Jocuri de putere de pe Realitatea tv, emisiune consacrată rezultatelor primului tur, din nefericire căpuşată de tulburările din diaspora, am reuşit să strecor, în atmosfera de patimă tinerească din platou, cîteva observaţii de îmbătrînit într-ale alegerilor postdecembriste de tot felul: prezidenţiale, parlamentare, europarlamentare, referendumuri de suspendare.

M-am referit printre altele și la un fenomen surprins de mine în 1996:

Crearea stării de spirit: X e învingătorul.

Atunci, în 1996, Emil Constantinescu a reuşit să recupereze handicapul clasării pe locul al doilea, prin crearea unei succesiuni de declaraţii publice răsunătoare ale celorlalţi candidaţi în favoarea sa.

Electoratului PSD i s-a indus credinţa că Emil Constantinescu de pe val şi că, în consecinţă, n-are rost să mai meargă la vot în turul al doilea.

Rezultatul manevrei a fost uimitor.

La al doilea tur s-a înregistrat o prezență mai slabă decît cea primul tur, realitate avîndu-și cauza în demobilizarea electoratului lui Ion Iliescu,

Aceeaşi credinţă vor s-o impună gesturile lui Victor Ponta de anunţare deja a unor alianţe cu PLR, PRM, PPDD şi Teodor Meleşcanu.

Nu e vorba de cucerirea alegătorilor din primul tur al respectivilor, ci de inducerea imaginii că forţa sa electorală e înspăimîntătoare şi, în consecinţă, electoratul lui Klaus Iohannis trebuie să stea acasă, deoarece   înfrîngerea e fatală.

E drept, la această stare de spirit favorabilă lui Victor Ponta contribuie şi reacţiile celor două candidate care pretind că-l moştenesc pe Traian Băsescu,.

Elena Udrea tace şi, mai mult ca sigur, va lăsa dreptul alegătorilor săi să voteze cum vor.

Monica Macovei se preocupă de înfiinţarea unui nou partid.

E curios din acest punct de vedere că Intelectualii Monicăi Macovei, foștii intelectuali ai lui Traian Băsescu, îl toacă mărunt pe Idolul lor de pînă mai ieri, trecînd sub tăcere faptul că Monica Macovei n-a ieșit imediat pentru a anunța sprijinirea lui Klaus Iohannis. Iar cînd a iești a pus condiții pentru susținerea lui Klaus Iohannis. Oricum, susținerea necondiționată  ar fi fost un gest inutil pentru Klaus Iohannis și primejdios pentru Monica Macovei. Inutil pentru Klaus Iohannis, deoarece electoratul Monicăi Macovei nu va merge automat cu Klaus Iohannis. E vorba de un electorat mai degrabă anti-sistem decît anti-Ponta. La rîndu-i, Monica Macovei n-are interes să-și compromită viitorul partid dîndu-și voturile unui partid deja existent.

Acestor gesturi li se adaugă campania deontologilor şi deontoloagelor împotriva lui Traian Băsescu.

Sprijinirea lui Klaus Iohannis a dispărut sau există într-o mai mică măsură.

La această impresie de izolare a lui Klaus Iohannis contribuie chiar Klaus Iohannis, care a anunţat că nu va negocia cu nimeni.

Argumentul lui Klaus Iohannis e că el nu negociază voturile.

Numai că acest argument corect poate contribui la imaginea de izolare impusă de Victor Ponta.

Așa cum arătat la Realitatea tv, luni, 3 noiembrie 2014, la emisiunea Andrei Miron, nu e vorba de negocierea unor posturi. E vorba de cîștigarea electoratului celor două candidate. Elena Udrea nu și-a redus campania la Jos Ponta! Ea a pledat și pentru Traian Băsescu. Electoratul ei nu poate fi cîștigat de Klaus Iohannis  fără exprimarea unei poziții față de Traian Băsescu. Monica Macovei și-a întemeiat campania pe teza luptei împotriva Corupției. Electoratul ei are nevoie de angajamentul ferm al lui Klaus Iohannis că va asigura libertatea de desfășurare a acestei lupte.

De ce nu face acest gest Klaus Iohannis?

Pentru că echipa sa de campanie mizează exclusiv pe crearea unei neliniști atît de mare față de perspectiva ca Victor Ponta să ajungă la Cotroceni încît la al doilea tur să fie o veritabilă Revoluție prin vot.

Fiecare dintre noile alianţe ale lui Victor Ponta au şi alte justificări.

Cea mai spectaculoasă – cu C.V. Tudor – nu vizează electoratul eternului candidat, ci întărirea imaginii de ”bun român”.

În perspectiva celui de-al doilea tur, Victor Ponta s-a temut  de explodarea bombei numite autonomia Ţinutului secuiesc în varianta UDMR.

Alierea cu C.V. Tudor, fără nici o altă pagubă decît criteriu antipatiei dinspre Dreapta, îi dă posibilitatea să contracareze această posibilă diversiune.

Alianţa cu Teodor Meleşcanu are menirea de a impune imaginea Preşedintelui care uneşte.

Teodor Meleşcanu simbolizează generaţia mai în vîrstă.

Deşi n-a luat prea multe voturi, Teodor Meleşcanu se bucură de imaginea de om serios, mai ales c-a fost şef SIE.

Despre alianţa cu C.P. Tăriceanu, am scris în numărul anterior.

Celor scrise acolo trebuie să le adaug considerațiile de pe cristoiublog ro de miercuri 5 noiembrie 2014:

Călin Popescu Tăriceanu e un premier iepure pentru George Maior.

Era destul de riscant pentru George Maior să fie nominalizat acum ca primă opțiune. Și așa amintirea sa pe o listă de trei, chiar dacă în coadă, poate arunca o suspiciune în ce privește implicarea SRI în bătălia electorală.

Rămîne de văzut dacă în perioada următoare vor fi baroni locali PNL care-şi vor anunţa adeziunea la PLR.

Acestor manevre, ACL le-a răspuns cu manevra Fraudării votului din străinătate, o variantă a manevrei lui Traian Băsescu din 2004 a Fraudării votului în România.

Prin întreţinerea scandalului (vezi campania dusă de unele site-uri şi televiziuni) se speră într-o prezenţă masivă a diasporei la vot.

Manevra poate reuşi dacă, într-adevăr, numărul celor care n-au votat în primul tur în străinătate e foarte mare.

Am însă impresia că nu-i atît de mare şi că e alcătuit din electorat taliban anticomunist.

Reacţia lui Victor Ponta poate fi o capcană pentru Klaus Iohannis.

Nu-i exclus ca numărul celor care vor veni la vot să fie mai mic decît la primul tur, mai ales dacă printre cei care au stat la coadă au fost şi mulţi care muncesc temporar.

În absența forței lui Klaus Iohannis de a cuceri și inimile românilor, nu numai rațiunea acestora, ACL pregătește pentru săptămîna viitoare demonstrații de stradă menite a trezi din letargie electoratul anti-PSD. Și această strategie e cu două tăișuri. Oricît de tare ar încerca site-urile și televiziunile ACL să exagereze forța demonstrațiilor de stradă, dacă acestea nu mărturisesc o forță autentică, prin număr și energie, există riscul ca ele să descurajeze și mai tare electoratul anti-Ponta. Ca să nu mi spun că provocarea unor incidente ar putea da  muniție propagandei PSD că Opoziția destabilizează țara.