Deși eram la liceu în 1989 îmi amintesc încă propaganda din perioada comunistă: “Sărbătorim prin muncă! 1 Mai - Ziua Muncii!”
Editorial exclusiv evz.ro
Începând cu 1990 evident că m-am bucurat de minivacanța de 1 Mai (pe Litoral sau la Munte) și nu mi-am închipuit că o să-mi lipseasca vreodată “sărbătoarea prin muncă” ! De când fac politica, ziua de 1 Mai a devenit un prilej de întâlniri (de la “grătarele lui Vanghelie pentru Geoană” la Marșul Anti-austeritate din 2010).
Iată că în 2020 viața mă pune din nou în fața unei surprize. Aș vrea că de 1 Mai să muncim cu toții în România (că și oamenii din Spania, Germania, Olanda, Ungaria sau alte țări lovite de Pandemie). Și iată câteva idei :
- Economia României nu își permite încă o lună de blocaj total / Guvernul României nu are resursele financiare necesare pentru a ține în viață firmele private / falimentarea IMM-urilor românești va fi un proces mai grav decât în 2009-2010 și ne va duce cu 10 ani în urmă din punct de vedere economic.
- Activitatea lucrativă poate să respecte condițiile medicale de bază (mască de protecție, mănusi, relativa distanțare socială, șamd) / rapoartele efectuate până acum arată că transmiterea virusului este favorizată de alte medii și activități (petreceri, concerte, cluburi, competiții sportive, food-court).
- Programul de lucru poate și trebuie să fie flexibilizat pe perioada Pandemiei (extins de la sistemul clasic - de Luni până Vineri de la ora 9.00 la ora 17.00 - la toate zilele și orele) - în acest fel se evita aglomerația în mijloacele de transport în comun și în clădirile de birouri
- Celelalte țări își repornesc economiile - astfel produsele lor vor începe din nou să devină accesibile, iar firmele românești aflate în blocaj impus se vor vedea rămase fără piețe de desfacere.
- În toate țările europene (cu excepția României) au fost deja adoptate strategiile și pachetele fiscale și financiare de sprijin pentru repornire după criză / fără acces la programe similare companiile românești au șanse nule în competiția cu cele din alte țări.
- În anul 2019 principala problema a economiei private românești o reprezenta deficitul structural de forță de muncă ( șomaj practic inexistent, migrația spre Vestul Europei, competiția neloială cu sectorul bugetar, pensionări anticipate, creștere demografică negativă) / azi România se afla pe un trend total inversat - 1 milion de șomeri, peste 500.000 români reveniți în țară din Vestul Europei / dacă economia noastră rămâne blocată de decizia politică acest avantaj temporar se va pierde rapid.
- Având în vedere Criza la nivel european această este singura oportunitate pentru Guvernul României în a interveni direct pentru sprijinirea unor sectoare economice (Agricultură și Industria Alimentară), de a salva sau consolida companii strategice (TAROM, Hidroelectrica, etc) și de a demara proiecte mari de infrastructură din fondurile naționale / este singurul moment în care mecanismele europene privind deficitul bugetar și ajutorul de stat nu sunt active / această fereastră de oportunitate se va închide rapid în UE.
- Opinia publică a trecut deja de șocul psihologic inițial al Pandemiei - FRICA de moarte / acum oamenii au înțeles că este o Epidemie extrem de serioasă și gravă, dar care afecteaza direct un procent limitat de persoane (Italia, țara cea mai afectată din Europa, are o populație de 60 de milioane - numărul deceselor de coronavirus este deci de 0,03% ) / în schimb oamenii știu că o criză economică îi afecteaza pe toți / elitele sociale știu că o criză economică prelungită va produce efecte negative mult mai grave decât Pandemia (tulburări sociale și politice, lipsa resurselor pentru sănătate și educație , somaj, creșterea infracționalității, sărăcia extremă)/deja oamenii sunt dispuși să respecte reguli noi de conviețuire socială, dar și să își asume riscuri pentru a avea activitate economică.
- Scandalul “Sparanghelul” a reprezentat un șoc pentru opinia publică din Românie - și devine o traumă/ideea că nu ai voie să muncești în țară, dar poți să fi trimis ca o marfă în alte țări duce la revolta și respingerea măsurilor restrictive în totalitate/este absolut necesar să existe condiții de muncă egale pentru toți românii (nu doar cei care pleacă în Germania) și pe tot teritoriul național (nu doar în alte țări).
- Ideea că Statul te plătește o perioadă îndelungată doar ca să stai acasă este la fel de nocivă și, evident, va implica costuri insuportabile pe termen mediu și lung.
Asa că visul meu pentru 1 Mai 2020 este unul singur : Să sărbătorim prin muncă!
Editorial exclusiv evz.ro
Recomandările noastre
