Evenimentul zilei va publica periodic câte un episod dintr-un serial mai puțin obișnuit despre viața scriitorilor celebri. Că vor fi portrete realizate de distinși oameni de litere sau consemnări adunate în noi apariții editoriale, fiți siguri că veți descoperi amănunte picante, pe care profesorii au omis să vi le dezvăluie la școală

Astăzi, în prima istorioară, vom scormoni trecutul scriitorului francez Honoré de Balzac, ajutați de Robert Schnakenberg, care anul acesta a scos o carte savuroasă - „Viața secretă a marilor scriitori” (Editura ART) -, tradusă din limba engleză de Mădălina Vasile.

Nonconformistul Schnakenberg atacă subiectul fără menajamente: „La început, Balzac se închipuia dramaturg. Dar oamenii s-au dat în vânt după piesa lui despre viața lui Oliver Cromwell cam la fel de mult pe cât de bine i-a mers lui Cromwell cu poporul englez. Și-a încercat apoi norocul cu literatura de consum, publicând în anul 1822 cinci romane. Cărțile nu erau grozave, ca de altfel nici pseudonimele sub care le-a ,scris. Unul dintre ele, Lord R Hoone, era doar o neinspirată anagramă a prenumelui său. Totuși, nu putem să nu-i apreciem stăruința. Între timp, Balzac ajunsese să scrie nici mai mult, nici mai puțin decât cincisprezece ore pe zi, îmbrăcat într-o robă de călugăr și stimulat de cești copioase de cafea”.

A avut relații cu sute de femei

„Pe parcursul a douăzeci de ani, Balzac a pus pe hârtie nouăzeci și șapte de opere, însumând mai bine de 11.000 de pagini. Unele erau pline de picanterii, până la granița cu pornografia. Altele erau pur și simplu ciudate. Să luăm drept exemplu romanul Seraphita, care are ca principal personaj un înger hermafrodit care îndrumă un cuplu tânăr spre misticism în timp ce înaintează prin fiordurile Norvegiei. Viața personală a lui Balzac a fost mai puțin ciudată, deși la fel de frivolă. A avut relații cu sute de femei, ceea ce poate fi considerată o mare reușită, dată fiind înfățișarea lui jalnică și lipsa igienei. Și cheltuia totul până la ultimul ban. Convins că ar trebui să trăiască pe picior mare, Balzac nu a făcut niciodată rabat de la această iluzie pentru a se limita la veniturile lui modeste. Prin urmare, avea veșnic datorii”, consemnează Robert Schnakenberg.

Obârșie nobilă inventată

O altă dezvăluire incitantă: „Născut Honoré Balssa, și-a schimbat numele și a adăugat par ticula aristrocratică de pentru a-i convinge pe cei din jur că era de viță nobilă”, devoalează Robert Schnakenberg.

Honoré de Balzac - repere

20 mai 1799 - 18 august 1850 Zodie - Taur Opera: „Comedia umană” (creație literară care înglobează 95 de lucrări finalizate - romane, nuvele etc - și 48 de lucrări neterminate). Titluri reprezentative: Pielea de șagri (1831), „Verișoara Bette” (1846), Moș Goriot (1834-1835) Contemporani și rivali: Gustave Flaubert, Victor Hugo Stil literar: Panoramic, nimicitor de satiric Vorbe de duh: „Dacă ne-am spune în față tot ce ne spunem pe ascuns unii despre alții, societatea n-ar mai fi posibilă”.

Cafeaua i-a fost fatală

Ce l-a ajutat pe Balzac să scrie atât de mult? Schnakenberg are răspunsul: „Dependent, francezul bea până la cincizeci de cești de cafea turcească neagră pe zi. (...) Când nu obținea rezultatul scontat din forma lichidă, măcina o mână de boabe și pur și simplu dădea pulberea pe gât”. „Cafeaua e pentru mine o mare sursă de enrgie”, spunea Balzac. „Dar a și suferit. Din cauza cantităților industriale de cafea avea dureri de stomac, tensiune arterială mare, alegându-se în cele din urmă cu cardiomegalie. Supradoza de cafeină - ca să nu mai vorbim de lăcomia pentru mâncare - a dus în cele din urmă la prematura lui dispariție, la vârsta de 51 de ani”, consideră Robert Schnakenberg.

​

ILUSTRAȚIE: MARIO ZUCCA

Celebru pentru apetitul pantagruelic

În cartea sa, „Viața secretă a marilor scriitori”, Robert Schnakenberg îi face un portret neretușat cunoscutului scriitor francez: „Fără îndoială, Balzac s-a numărat printre cei mai grași mari romancieri ai lumii. O movilă de grăsime de 1,60 metri, cocoțată pe două picioare fusiforme, scriitorul a devenit celebru și pentru apetitul pantagruelic, ținutele excentrice și atitudinea grosolană. Se zice că odată, într-un restaurant din Paris, ar fi devorat douăsprezece cotlete de oaie, o rață cu napi, un calcan, două potârnichi și peste o sută de scoici”. Ospățul de poveste nu se sfârșise însă. „A mai ras douăsprezece pere plus o sumedenie de dulciuri și lichioruri”, notează Schnakenberg, care continuă efervescent: „La masă, manierele lui erau revoltătoare. Mânca direct de pe vârful cuțitului și împroșca prin toată camera bucăți de mâncare în timp ce mesteca. Ne mai mirăm că mulți îl considerau un țărănoi grosolan și dezagreabil?”.

A fumat hașiș cu Baudelaire

„Împreună cu poetul Charles Baudelaire, Balzac a fumat hașiș sub supravegherea unui psihiatru. Scena s-a petrecut într-o casă magnifică din secolul al XVII-lea, cu vedere spre Sena. Dar rezultatul nu a fost pe măsura serenei atmosfere. Balzac nu a fost copleșit de efectele drogului. Din contră, a plecat dezamăgit că hașișul nu l-a făcut să-și piardă mințile, așa cum își închipuise”, mai notează Schnakenberg.