Pentru cei care nu au avut răgazul să citească despre agitata și norocoasa viață a lui Neluțu Măciucă, voi face o scurtă introducere. Acuzat că a ucis și incendiat o fetiță de 11 ani, după care i-a ascuns trupul într-o peșteră, Neluțu Măciucă a cunoscut, vreme de opt ani, neputința și eșecul sistemului judiciar românesc.

Condamnat inițial la 25 de ani de închisoare, achitat la scurt timp de o instanță de apel, după care condamnat din nou la detențiune pe viață, iar achitat, a sfârșit prin a fi declarat nevinovat de către Înalta Curte, din lipsă de probe.

Viața fusese bună cu Neluțu Măciucă, atât de bună încât, după nici doi ani de când își încheiase socotelile cu justiția, bărbatul a ucis din nou. Cu mai mult curaj, orbit de succesul primei crime, convins că va scăpa din nou de pedeapsă.

Dar haideți să pătrundem puțin în mintea acestui individ despre care medicii au declarat că avea discernământ, numindu-l un adevărat prădător sexual.

Neluțu Măciucă se mutase la oraș ca să scape de privirile și ocara oamenilor din satul unde o omorâse pe Ionela Haiduc. La urma urmei, judecătorii îl declaraseră nevinovat, de ce să mai suporte el povara unei condamnări colective ?

Împlinise 35 de ani, dar ochii lui albaștri încă fugeau după fete abia înmugurite și neatinse de microbul feminității.

-Toate ajung curve la majorat! Se plângea Neluțu Măciucă. Nu mai au nimic sfânt când devin femei.

Așa se face că bărbatul era văzut numai în compania unor copile, care habar n-aveau despre trecutul monstrului cu ochi albaștri.

De la o vreme se împrietenise cu două surori care locuiau la periferie, dar lucrurile între ei rămăseseră la granița normalității, astfel încât, nimănui nu i se părea nefirească această amiciție.

Mama fetelor îl cunoscuse și ea pe Neluțu Măciucă, găsindu-l un băiat așezat și în treaba lui.

Într-o după amiază, cei trei au plecat împreună la o petrecere. Neluțu le-a luat pe fete din fața porții, le-a urcat pe scuterul lui puturos și duși au fost.

Soarele era sus pe cer, deși noiembrie bătea la ușă, astfel că eroul nostru avea tot timpul din lume ca să-și ducă planul la bun sfârșit.

Conducea scuterul pe axul drumului fără să-i pese de mașinile care îl făceau să se clatine sau de șoferii care îl înjurau zgomotos.

Fetele râdeau și se distrau iar Angela, cea mai mică dintre ele, îl strângea cu putere de mijloc strigându-i : mai tare!

Mâinile ei încă mici, îi aminteau de Ionela Haiduc. Părul și felul peltic în care pronunța cuvintele îl făceau să se gândească la Ionela, fetița pe care o omorâse în urmă cu 10 ani.

Cu gândurile adunate grămadă, Neluțu Măciucă încerca să-și amintească prima lui crimă. Frânturi de scene îi treceau prin cap și, dintr-o dată, încruntându-se, a virat brusc pe un drum lăturalnic, mărginit de mărăcini și gunoaie.

-Hei, ce faci? Ai greșit drumul, i-a strigat Gina, fata mai mare.

Angela, prinsă la mijloc între cei doi, nu vedea nimic, dar simțea praf în ochi și zguduituri puternice din pricina gropilor de pe drumul desfundat. Așa că a început să-l înghiontească pe Neluțu Măciucă, cerându-i să se oprească.

-Mi-ai murdărit rochia și pantofii. Ce te-a apucat să o iei pe aici ?