EVZ Special
„Vai, Doamne, a dispărut Generația de Aur! Nu! Fiecare generație are vârfurile ei” | POVESTEA UNEI FOTOGRAFII
În octombrie 2015, Ion Besoiu acorda un interviu cu valoare de testament cultural ziarului nostru. Împăcat cu destinul, actorul vorbea despre apusul titanilor scenei românești, încurajându-i, totodată, pe tinerii artiști să-și respecte și să-și iubească meseria:
Omul Ion Besoiu s-a stins din viață ieri, la 85 de ani, dar steaua actorului Ion Besoiu va lumina pentru totdeauna scena teatrului și a filmului românesc
În amintirea căpitanului din „Toate pânzele sus”, pelicula care a aprins imaginația atâtor generații de tineri, vă prezentăm mai jos o mică istorie a celui care a fost Ion Besoiu. Fotografia de colecție evidențiază începuturile lui de actor, începuturi despre care regretatul artist a vorbit pentru Evenimentul zilei în urmă cu mai bine de un an. Să-i dăm, pentru ultima oară, cuvântul: „Am început teatrul acum mai bine de șaizeci de ani, în 1949. Era o perioadă în care teatrul însemna o artă importantă pentru regimul care ițea capul în România după 1944, însă el a fost folosit de comuniști ca instrument de propagandă în primul rând”.
„Mergeam la Cercul Literar, scriam poezii. Le recitam fetelor, pentru că, la acea vreme, așa se cucereau fetele, cu lirismul! Nu cu euro sau cu dolari! Ca să recit bine, m-am înscris la Conservatorul Timotei Popovici din Sibiu. (…) Eu, care voiam să mă fac profesor de istorie sau de limba română! Asta a fost! Mi-a spus Aurel Ghițescu, actor emerit, venit de la Iași la Sibiu: „Dacă ai mirosit soluția cu care se lipesc mustățile, nu mai pleci din teatru!”. Așa am rămas și poate că am făcut bine. E adevărat că, o dată ce-ai urcat pe scenă, e greu să mai renunți (…) Teatrul are o funcție magică, în dosul cortinei e o magie. (…) Domnule, dacă vrei să câștigi bani, nu faci teatru! El trebuie să-și păstreze funcția magică, de formare, de educare a cetății”.
„Iubesc „Toate pânzele sus!” pentru atmosfera lui, nu neapărat pentru rolul căpitanului Anton Lupan. Am filmat pe mări, pe oceane... Eram prieteni adevărați. Foarte drag mi-a fost rolul din “Setea” sau din “Răscoala”, personajul preotului din filmul „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” sau rolul din „Ion” sau „Tomșa Vodă”. Sunt roluri de referință pentru mine. Eu n-am disperarea „Vai, Doamne, a dispărut Generația de Aur!”. A actorilor, adică. Nu! Eu cred că fiecare generație are vârfurile ei”.
„În epocă se mai gândea că actrița e curvă, iar actorul e un bețiv. Adevărul e că n-am fost niciodată de acord cu latura aceasta boemă a actorului. Această meserie înseamnă muncă și seriozitate. Un actor trebuie să fie un om cultivat. Nu trebuie să se îmbete în restaurant, să se urce și să danseze, aiurit, pe scenă, să-l scoată chelnerii afară în pumni. Cum să-l mai joci pe Romeo, când ăia te-au văzut beat-criță? Actorul trebuie să fie un exemplu, să țină bine minte tinerii”.
Recomandările noastre
