Profesorul Gordon Hanson de la Harvard Kennedy School avertizează asupra unui posibil „șoc China 2.0”, un scenariu care ar putea repeta impactul economic devastator al competiției comerciale dintre SUA și China.

În timpul primului mandat al lui Trump, tarifele comerciale au determinat China să redirecționeze exporturile către alte piețe, ceea ce a avut consecințe economice semnificative.

Pierderi masive de locuri de muncă

Hanson avertizează că un scenariu similar ar putea declanșa o criză globală, cu pierderi masive de locuri de muncă.

Un exemplu concret este Indonezia, care a pierdut deja un sfert de milion de locuri de muncă în industria textilelor și îmbrăcămintei, iar alte jumătate de milion sunt în pericol până în 2025.

Acest ritm de pierdere a locurilor de muncă este mult mai rapid decât cel din perioada „șocului China 1.0” (1999-2011), când SUA a pierdut 2,4 milioane de locuri de muncă, potrivit bloomberg.

Efecte colaterale

Analiza subliniază că tarifele comerciale nu doar că afectează țările vizate, dar au și efecte colaterale asupra altor economii globale, cum ar fi Mexic sau alte state din Asia de Sud-Est.

În cercetările sale, Hanson a analizat efectele pe termen lung ale așa-numitului „șoc China” inițial, care a avut loc în urma creșterii masive a importurilor din China începând cu anii 1990 și care a culminat în 2010.

Acest fenomen a avut consecințe profunde asupra orașelor industriale din SUA, în special în regiunile Midwest și Sud-Est, unde multe fabrici s-au închis, iar muncitorii au rămas fără locuri de muncă.

Efecte de durată

Hanson și colegii săi, David Autor și David Dorn, au documentat modul în care acest șoc a afectat nu doar locurile de muncă din industrie, ci și întreaga structură economică și socială a comunităților afectate.

Ei au descoperit că pierderile de locuri de muncă au fost concentrate regional și au avut efecte de durată, chiar și după ce boom-ul importurilor chinezești s-a stabilizat.

În multe cazuri, muncitorii nu au reușit să se recalifice sau să găsească alte locuri de muncă, ceea ce a dus la scăderea veniturilor și la creșterea dependenței de ajutoarele guvernamentale.

„Șocul China 2.0”

În contextul actual, Hanson avertizează că un nou val de schimbări economice globale ar putea genera un „șoc China 2.0”.

Acesta ar putea fi declanșat de factori precum automatizarea, noile tehnologii sau schimbările în lanțurile globale de aprovizionare.

Hanson subliniază că politicile economice actuale nu sunt suficient de bine adaptate pentru a proteja muncitorii și comunitățile de astfel de perturbări.

El pledează pentru măsuri mai bine țintite, care să sprijine regiunile afectate și să ofere soluții personalizate pentru problemele economice locale.