Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Aniversăm 107 ani de la Unirea Bucovinei cu România din 15/28 noiembrie 1918. În toamna anului 1918, Puterile Centrale erau în cădere liberă. Germania a fost ultima care capitulase la 11 noiembrie 1918, în pădurea de la Compiegne. Românii, cehii, slovacii, polonii, slovenii, croații, bosniacii își căutau fiecare propria lor identitate pe ruinele defunctei Austro-Ungarii.
Contrarevoluția bolșevică izbucnită la 25 octombrie/7 noiembrie 1917 a adus Rusia în situația de a ieși din război prin Tratatul de la Brest Litovsk din 3 martie 1918 și România în situația disperată de a încheia pacea separată cu Puterile Centrale la 7 mai 1918.
Părea că pentru noi războiul se sfârșise, dar toamna avea să schimbe lucrurile. La 10 noiembrie 1918, România deja era din nou în război cu Germania, armistițiu de a doua zi găsind-o în luptă.
Unirea Bucovinei cerută de Iancu Flondor, în pericol din cauza Ucrainei. Trădarea lui Aurel Onciul! Austria, ca răzbunare, ar fi dorit ca Bucovina să ajungă la Ucraina!
Iancu Flondor, fruntaș român din Bucovina (Președintele Consiliului Național ) a cerut la 14/27 octombrie 1918, unirea cu România, alături de Sextil Pușcariu și alți fruntași români, Bucovina fiind condusă de Consiliul Secretarilor de Stat, 14 la număr, un fel de Executiv, asemeni Consiliului Dirigent din Transilvania, coordonat de Consiliul Națoinal Român, cu rol de Legislativ.
Situația era incertă. La Liov (Lemberg, Lwyv), Rada Ucrainei cerea ca Bucovina să fie cel mult împărțită, iar Austria, separată de Ungaria la finalul lui octombrie, din dorința de răzbunare contra românilor care-i declaraseră război în 1916 și dorind să câștige încrederea ucrainenilor separatiști a fost de acord să lase ucrainenilor dreptul de a administra provizoriu, Bucovina.
Au găsit un trădător român, pe Aurel Onciul, deputat care a negociat peste capul Consiliului Național Român, dorind păstrarea acelui „statu quo ante”, adică situația din acel moment.
Generalul român de origine armeană Iakob Zadik, în fruntea Diviziei 8 Infanterie a intrat la Siret, pe 9/22 noiembrie 1918, apoi s-a îndreptat către Cernăuți unde a intrat la 11/24 noiembrie 1918, fiind întâmpinat cu entuziasm și cu o declarație frățească de către fruntașul român Iancu Flondor.
Așadar, Armata Română a împiedicat subterfugiile naționaliștilor ucraineni care doreau ocuparea Bucovinei, asigurând ordinea, siguranța regiunii istorice românești pe durata lucrărilor care au consfințit Unirea Bucovinei cu România.
Unirea Bucovinei - 15/28 noiembrie 1918
La această dată, Congresul General al Bucovinei de la Cernăuţi, a avut loc în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan. Au participat mii de locuitori români, polonezi, ruteni, germani, evrei.
Iancu Flondor, Dionisie Bejan şi Ion Nistor au prezidat Congresul. La propunerea lui Iancu Flondor, Congresul a votat cu majoritate zdrobitoare următoarea rezoluție:
„Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.
România se impune la Conferința de Pace de la Paris!
Unirea va primi definitiv girul Parlamentului României la 16/29 decembrie 1919, asta după ce România a trebuit să se lupte cu Puterile Învingătoare ale Primului Război Mondial și să impună dreptul istoric al românilor din Austro-Ungaria prăbușită. Tratatul cu Austria, semnat inițial de statele învingătoare cu Austria, la Saint Germain en Laye pe 10 septembrie 1919 a fost respins de România din cauza prevederilor dezavantajoase impuse României prin Tratatul Minorităților, conex acestui tratat.
După negocieri dure și ultimatumuri, România s-a făcut auzită și a semnat Tratatul cu Austria chiar și după ce, pe 27 noiembrie 1919, fusese semnat Tratatul de la Neuilly sur Seine cu Bulgaria! Concret România a semnat atât Tratatul cu Austria din 10 septembrie 1919 de la Saint Germain en Laye și Tratatul Minorităților pe 9 decembrie 1919!
