EVZ Special
Basarabia la 1918, între miracolul din cărțile de istorie și secretele dosarelor de arhivă
Din cuprinsul articolului
Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 27 martie/ 9 aprilie 1918. Istoria consemnează astăzi că a fost prima etapă spre desăvârșirea Marii Uniri. Dar oare, cum era situația în acel moment? Cu siguranță, sunt multe necunoscute, iar Unirea, desigur, legitimă, cerută de Congresul Ostașilor Moldoveni din 20-28 octombrie 1917 a avut un parcurs sinuos. cu multe surprize. Ce interese au fost la mijloc și cum a fost gestionată Basarabia ca parte a României?
România era aproape ocupată de Puterile Centrale în 1918. Dezastrul declanșat de Rusia copleșită de Revoluția Bolșevică
Unirea Basarabiei cu România s-a produs într-un moment în care România era în cumpănă. România independentă era redusă teritorial la Moldova. Linia frontului se stabilizase pe aliniamentul Mărăști-Mărășești-Oituz, dar degringolada din Rusia țaristă a dus la necesitatea de a se ajunge la pacea separată, fiindcă Rusia Sovietică avea de gând să încheie pace cu Tripla Alianță. Un extraordinar articol din Evenimentul Istoric a arătat faptul că pacea separată a României de la București din 24 aprilie/7 mai 1918 a fost bine să se încheie, fiindcă altfel, România ar fi sfârșit în granițele Austro-Ungariei, Rusiei și Bulgariei.
Dar să revenim la perioada ianuarie 1918-martie 1918. La 26 ianuarie 1918, Vladimir Ilici Lenin a confiscat Tezaurul depus de România în Rusia țaristă în 1916-1917 iar reprezentantul diplomatic al României la Petersburg a fost arestat contrar uzanțelor diplomatice. România, redusă teritorial la Moldova, văzând că degringolada din Rusia revoluționară risca să amenințe viața românilor basarabeni, a intervenit militar, trecând Prutul.
La acea dată, la Odessa, funcționa RUMCEROD, un Guvern provizoriu (Comisariat provizoriu) condus de revoluționarul bolșevic de origine bulgară, Cristian Rakovski (pe care Stalin îl va executa ulterior în timpul marilor epurării din vremea Terorii). În februarie-martie 1918, Guvernul de la Iași (guvernul legitim, fiindcă la București, era ocupație militară germană) l-a delegat pe generalul Alexandru Averescu să poarte discuții.
Generalul Averescu ia ca militar decizia care, politic a fi putut să-l aducă în fața unui pluton de execuție
În 3 martie 1918, la Brest Litovsk, Lenin este de acord să încheie pace cu Puterile Centrale. Mari părți din actuala Ucraina, inclusiv Odessa și importante despăgubiri de război vor fi cedate, respectiv plătite. Atunci se pare că Lenin, având aurul confiscat de la români, l-a folosit și să cumpere arme pentru războiul civil și să plătească Germaniei despăgubiri. Să nu uităm că în aprilie 1917, Lenin venise prin Germania, închis într-un vagon, „sigilat ca un bacil al ciumei” - aprecierea lui Winston Churchill - cu o valiză cu 5 milioane mărci în aur pentru a face contrarevoluția. Ori, „pomana trebuia întoarsă”.
Așadar, aurul românesc de la Moscova, parțial ajunge în conturile Germaniei, apoi, după pacea de la Versailles, se pare că a ajuns în conturile Franței. O parte a fost dat pe arme, iar ce a mai rămas din tezaur (taboluri, bijuterii, alte obiecte de valoare au rămas și mai sunt și azi în Rusia, sovieticii oferind unele documente de arhivă și unele piese simbolice României, ulterior). Totuși, cea mai mare parte din cele 93 tone de aur este foarte posibil să fi fost folosite de Lenin în scopuri nu tocmai ortotodoxe.
Așadar, între 5 și 8 martie 1918, Averescu semnează cu Rakovski acordul care putea însemna trădare. Averescu deși, din zona Ismailului, nu vedea oportună unirea, deci ar fi fost de acord ca Armata Română să se retragă. Evoluția ulterioară a lucrurilor a salvat situația. Singurul care a știut și îl va șantaja pe Averescu va fi Ionel Brătianu atunci când, dorind să întărească PNL a permis ulterior, după semnarea Tratatelor de la Versailles. guvernarea Ligii Poporului până la alegerile din 1922. Averescu putea să fie ușor dus în fața unui pluton de execuție, în ciuda succesului ofensivei sale de la Mărăști.
Unirea Basarabiei, „un calmant” administrat în martie pentru șocul „chirurgical” de la Buftea din aprilie-mai 1918?
Unirea Basarabiei s-a produs ca urmare a unui „miracol”. Tot „miracol” a fost și faptul că acordul Averescu-Rakovski a devenit literă moartă. „Miracolul” se traduce însă într-o logică amară, dar reală a Germaniei. În perioada 5 martie-23 octombrie 1918, la București, liderul Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman a devenit prim-ministru.
Germania a permis atunci Guvernului Marghiloman să ia legătura cu Guvernul Averescu de la Iași (Averescu avea și portofoliul de ad-interim la Afaceri Străine) și să asigure procesul istoric de consultare a voinței populației din Basarabia pentru unire. Se știe că Sfatul Țării se constituise la 4 decembrie 1917, iar independența Basarabiei se proclamase la 4 februarie 1918.
Dar oare de ce voia Germania ca Basarabia să se unească, să se alipească Moldovei care atunci reprezenta România independentă? Calculul german era simplu. Ottokar Czernin ultimul Ministru al Austro-Ungariei la București (25 octombrie 1913 – 27 august 1916), care era acum Ministrul de Externe al Austro-Ungariei (23 decembrie 1916 – 14 aprilie 1918) se simțise umilit când, în perioada neutralității, Regina Maria aproape îl dăduse afară din audiență!
Tratatul din 1883, „un petic de hârtie nefolositoare”. Umilința de la Buftea
Regina Maria considerase că ministrul austro-ungar își depășise mandatul, amenințând Familia Regală cu detronarea și exilul dacă aceasta nu onora Tratatul cu Tripa Alianță din 1883. În perioada neutralității României, Czernin își avertizase superiorul de la Viena, predecesorul său la Ministerul de Externe că Tratatul din 1883 a ajuns „un petic de hârtie nefolositoare”.
Acum, Czernin era pe poziții de forță, se felicita că avusese dreptate și îl somase la Răcăciuni pe Regele Ferdinand să facă acea pace separată ale cărei negocieri băteau pasul pe loc. Pacea, semnată la 7 mai 1918, la București, după negocieri dramatice la Buftea, prevedea ca România să cedeze Dobrogea Bulgariei (avea acces la Mare, pe un drum comercial demilitarizat între Cernavodă și Constanța), să cedeze crestele Carpaților Austro-Ungariei.
Germania, neputând anexa teritorii din România, lua partea leului. Impunea un control economic pe 90 de ani, deci până în 2008, asupra economiei românești. Ori, permițând în martie, României, să facă Unirea cu Basarabia, Germania câștiga un nou teritoriu numai bun de exploatat economic, pe seama Rusiei sovietice aflate în focurile contrarevoluției.
