Din cuprinsul articolului
Unirea Basarabiei cu România a fost admisă ca fapt împlinit prin Protocolul Basarabiei din 28 octombrie 1920. Conclavul Păcii de la Paris precizase că problema va fi definitivată de România printr-un tratat cu Rusia Sovietică după reluarea relațiilor diplomatice.
Rusia sovietică nu participase la conferință, deși sistemul versaillez considerase nul și anulase pacea de la Brest Litovsk dintre Rusia și Germania. Rusia Sovietică rupsese relațiile cu România în 1918. Din 1922, va apărea URSS iar relațiile diplomatice cu România se vor stabili în 1934. Pe scurt, chestiunea Basarabiei a fost prost gestionată în România interbelică, atât diplomatic cât și politic.
Duelul „legendelor” serviciilor secrete românești: Romulus P.Voinescu vs. Mihail Moruzov
Șeful Siguranței din Poliția Română, celebrul Romulus P. Voinescu descendent al celebrei familii a Voineștilor cu ramuri atât în Moldva cât și în Țara Românească, doctor în Drept la Paris a coordonat un serviciu mixt româno-rus (România și Rusia țaristă erau aliați în 1916-1918) care identificase peste 2200 de spioni ai Puterilor Centrale la București. Ulterior, a început să urce steaua lui Mihail Moruzov, care crease în Deltă un comisariat care să oprească agresiunile bolșevice și infiltrările de bani falși rusești care să destabilizeze economic România.
Între cei doi maeștri ai contraspionajului românesc erau confruntări. Romulus P. Voinescu (2 august 1867-19 aprilie 1936) a inventat acea formulă care mai târziu a fost folosită de Eugen Cristescu legată de comuniști ca agenți ai Siguranței. Romulus Voinescu spusese „din 3 comuniști, doi sunt oamenii mei”, iar la interogatoriile de după 1945, Eugen Cristescu a spus că erau în jur de 880 comuniști, în 1944, fiind sigur de cifră fiindcă „jumătate dintre ei erau oamenii mei”.
Confruntarea Voinescu-Moruzov pornise de la modul în care trebuia gestionată situația în Basarabia. Voinescu mergea pe recrutarea pentru Siguranță a agenților comuniști, Moruzov voia combaterea acestora. Voinescu s-a retras din activitate în 1928 (el și Moruzov gestionaseră tulburările de la Tatar Bunar, care au contribuit la scoaterea în ilegalitate a PCdR în 1924), exact în apropierea momentului revenirii lui Carol și a încoronării lui ca rege la 8 iunie 1930.
Mihail Moruzov și Basarabia
Scăpat de rivalul său, Moruzov a trecut la crearea unui serviciu indispensabil regelui Carol II. A continuat teroarea în Basarabia (aici a activat viitorul colonel Victor Precup, ardeleanul care a pus la cale un complot descoperit de Moruzov la adresa lui Carol al II-lea, la 7 aprilie 1934, în preajma Paștilor), avertizând că NKVD își întărise pozițiile foarte mult.
Relațiile româno-sovietice s-au reluat abia în 1934. Moruzov a continuat să avertizeze că NKVD se întărise și că Basarabia va fi pierdută. În primul Guvern de după Marea Unire, Ion Inculeț a fost numit Ministru pentru Basarabia. Cam la atât s-a ajuns cu integrarea basarabenilor și bucovinenilor în guvernele interbelice. Ardeleanul Iuliu Maniu a fost mai dur, el dorind să se bată cu „miticii” de la București, forțând și reușind din a doua încercare revenirea și încoronarea lui Carol al II-lea ca rege, numai ca să scape de PNL.
