„Trăiască prietenia dintre PSD şi UDMR! Budapesta nu finanţează pe teritoriul României doar proiecte economice, cât şi culturale şi sportive. Două echipe de fotbal, Sepsi OSK Sfântu Gheorghe, ce activează în Liga I, şi FC Csikszereda Miercurea Ciuc, ce activează în Liga a III-a, au primit o finanţare de la Guvernul maghiar de 6,5 milioane euro.

Alte zeci de milioane de euro cheltuie Budapesta în fiecare an pe teritoriul României pentru a susţine diverse asociaţii şi fundaţii ale minorităţii maghiare pentru a finanţa programe, conferinţe, editări de carte, acţiuni civice, cu un pronunţat caracter antiromânesc. Guvernul României ignoră toate aceste acţiuni neprietenoase ale Guvernului Ungariei.

Bucureştiul se chinuie lamentabil să marcheze Centenarul Marii Uniri. Până acum, nu i-a ieşit. Doar acţiuni anemice, fără impact social sau emoţional, fără să trezească sentimentul patriotismului, al românismului, al apartenenţei la o naţiune milenară, greu încercată de vremuri şi de vicisitudinile istoriei.

O naţiune care s-a încăpăţânat să reziste şi să dăinuie peste veacuri, în faţa cotropirilor barbare şi a pierderilor teritoriale din secolul XX. Dacă nouă nu ne-a ieşit cu Centenarul Unirii, ungurilor sigur le va ieşi cu „Centenarul Trianonului”. Guvernul maghiar alocă, în fiecare an, sume de ordinul sutelor de milioane de euro în propagandă, în manipulare, în mistificarea şi denaturarea adevărului istoric. Ei nu s-au împăcat niciodată cu cedarea Ardealului României.

De atunci şi până azi, se luptă să-l recapete. În preajma anului 2020, vor fi foarte aproape de împlinirea acestui deziderat. Opinia publică internaţională şi multe cancelarii occidentale manifestă favorabilitate faţă de revendicările Ungariei. Guvernele României din 90 încoace au fost prea slabe pentru a contracara eficient pretenţiile revizioniste ale Ungariei.

Negativismul şi fatalismul îmbrăţişate în discursul public de politicienii români în ultimii aproape 30 de ani au adus mari deservicii României, în ceea ce priveşte percepţia, favorabilitatea şi încrederea, condiţii absolut obligatorii dezvoltării şi prosperităţii. Având o diplomaţie execrabilă după ’90, am creat în afară,imaginea unei ţări neguvernabile şi nefrecventabile, a unei ţări corupte până în măduva oaselor,a unei tari irelevante ca influenţa,prestigiu şi autoritate.

Jos pălăria pentru Orban, pentru modul în care îşi apără şi îşi cultivă minoritatea maghiară din afara graniţelor Ungariei. Asta nu a înţeles să facă şi Guvernul României. Statul român şi-a abandonat proprii cetăţeni din judeţele Mureş, Harghita şi Covasna, condamnându-i la maghiarizare şi epurare etnică. Statul român i-a abandonat pe cei aproape 2 milioane de români,aromâni sau vlahi ce trăiesc pe teritoriul Ungariei, Serbiei, Bulgariei, Ucrainei, Greciei şi Albaniei.

Dacă România a creat condiţii de manifestare plenară a identităţii naţionale pentru toate minorităţile care trăiesc pe teritoriul României, recunoscându-le dreptul la învăţământ în limba lor maternă, la carieră profesională şi politică, dând din oficiu câte un mandat de parlamentar fiecărei minorităţi, alteia decât cea maghiară, cea din urmă fiind reprezentată în Parlamentul ţării de 30 de parlamentari, minoritatea românească care trăieşte în ţările limitrofe României este marginalizată social, politic şi religios.

Avem aproape 10 milioane de români care trăiesc în afara graniţelor ţării, împrăştiaţi pe toată suprafaţa pământului, trăind preponderent în ţări precum Italia, Spania, Germania, Israel, Franţa, Marea Britanie, SUA. Ce face statul român pentru ei? Nimic.

Nici nu trebuie să ne surprindă că avem o diaspora atât de fragmentată şi pe alocuri antiromâneacă. Naţiunea română trebuie să-şi onoreze fiii şi fiicele oriunde s-ar afla. Ori asta am uitat să o facem în ultimii 30 de ani de tranziţie glorioasă de nicăieri spre niciunde, în 30 de ani de disoluţie a identităţii naţionale şi statale.

In urmă cu două săptămâni, am fost într-o delegaţie în Albania, organizată de Ministerul Economiei şi Ministerul Mediului de Afaceri. Pe teritoriul Albaniei trăiesc peste 400.000 de aromâni. Preşedintele aromânilor din Albania, Eli Collaku, e nepotul actorului Ion Caramitru.

Aromânii au avut întotdeauna un simţ al negustoriei extraordinar, motiv pentru care şi azi deţin firme cu o cifră de afaceri de peste 10 milioane euro, având poziţii de cvasi-monopol în foarte multe domenii de activitate. În cele trei zile petrecute în Tirana, am vizitat câteva fabrici şi hale de producţie ale aromânilor. Am avut şi o zi dedicată unei conferinţe pe teme antreprenoriale.

 Au vorbit oficiali ai Guvernului României, Guvernului Albaniei şi oameni de afaceri romani şi albanezi.Am avut şi eu o scurtă alocuţiune prin care am îndemnat oamenii de afaceri din cele două ţări se creeze parteneriate comerciale profitabile ambelor părţi. Atât România, cât şi Albania având un potenţial de dezvoltare extraordinar.

Erau în sală aromâni în vârstă, spre 70-80 de ani. La intonarea imnului de stat s-au ridicat în picioare, au rămas împietriţi cu mâna la piept, murmurând versurile imnului naţional , în timp ce lacrimile le curgeau şiroaie pe obraji. Românii din Albania, Grecia, Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, din acele ţări unde nu li s-a recunoscut nici măcar dreptul de a fi o minoritate naţională, decât un grup etnic sau lingvistic, sunt mai români şi mai patrioţi decât foarte mulţi români din ţara mamă.

Aceasta este adevărata dramă a naţiunii române. Aceşti români oprimaţi trăiesc un sentiment acut al frustrării şi al abandonului. În Albania, mai avem trei biserici româneşti, toate trei închise, întrucât Patriarhia Română nu s-a învrednicit să trimită un preot, în condiţiile în care are peste 15.000 de preoţi în tot atâtea biserici pe teritoriul României.

In prezenţa Ambasadorului României la Tirana, Mircea Perpelea, am sunat-o pe Natalia Intotero, Ministrul pentru românii de pretutindeni, să o întreb ce face statul român pentru minoritatea aromână de pe teritoriul Albaniei. Răspunsul nu m-a mulţumit. Trebuia să deschidă un centru de informare, dar, din cauza birocraţiei şi a neînţelegerilor cu funcţionarii din cadrul Ministerului de Externe, nici atâta lucru nu a reuşit.

 Declarativ şi politic, facem atât de multe pentru românii din afara graniţelor ţării, dar, în realitate şi în concret, nimic. În anul în care sărbătorim Centenarul Marii Uniri ar trebui să strângem rândurile, să întindem punţi şi mâini între toţi românii de aici şi de pretutindeni. La mulţi ani, dragi români, oriunde v-aţi afla!”, a scris Remus Borza pe blogul sau

 

 

Te-ar putea interesa și: